JOURNEYS INTO REALITY

Măsura 34

2011-01-28T01:46:00.000+02:00

Da, sunt slabă. Am fost dintotdeauna şi cred că voi mai fi mult timp de acum înainte. Nu mi-a plăcut niciodată. Multe lacrimi au curs din cauza acestui fapt, multe reţete de îngrăşat şi-au pierdut sensul odată încercate şi abandonate, multe prejudecăţi.
Dar nu am ştiut dintotdeauna că sunt slabă.
...............................
Când eram mică, rudele îmi spuneau că sunt cam anemică, dar nu le dădeam importanţă pentru că nu vedeam. Mă uitam în reflexia uşilor de scară, în drum spre spatele blocului (unde nu aveam voie să mă joc, dar băiatul din scara vecină era tot timpul acolo) şi vedeam o siluetă proporţionată într-o fustă plisată, albastră, cumpărată de mama de la un S.H., ce îmi ajungea până la genunchi şi un maiou alb pe care aveam să îl murdăresc curând, în bătaia încinsă cu Tache de la 7 (pentru că niciodată nu îmi spunea numele la flori, fete şi băieţi). Chiar nu vedeam o problemă în felul în care arătam şi doar aveam 10 ani. Ar fi trebuit până atunci să văd ce vedea toată lumea, dar în mintea mea de copil, mătuşa de la Giurgiu era geloasă că nu mai este slabă ca altă dată.
- "Eşti un scheletron!" Mi-a aruncat Cătălin Vasiliu în clasa a 6a după ce am refuzat să îl ajut la desen. Atunci a picat cerul pe mine şi mi s-au deschis ochii. Nu doar am murit de ruşine pentru că au auzit toţi colegii, dar ştiam că din acel moment şi până aveam să termin generala, eram stigmatizată. M-am dus la toaletă şi printre lacrimi, am văzut ce vedeau toţi de când m-am născut: o siluetă androgină, fără trăsături frumoase ca ale Cristinei-banca a treia de la geam. Spăşită, am ajuns acasă şi în cadă am început să dau din picioare, lovind apa fierbinte, de ciudă, nu mai suportam să mă privesc. Atunci a încolţit un plan de supravieţuire până la liceu: în fiecare zi aveam să ajung la şcoală mai devreme cu jumătate de oră, să mă baricadez în spatele clădirii făcându-mi de lucru cu vreo revistă sau o carte, apoi cum suna clopoţelul, ajungeam prima în clasă şi nu mai ieşeam din bancă până la finalul orelor. Şi atunci, ultima din clasă. Toate astea ca să nu fiu observată de nimeni. Keep a low profile a fost motto-ul meu pentru următorii 3 ani.
Lucrurile au devenit în scurt timp normale, singura mea prietenă, Cătălina, mă însoţea în spatele şcolii, neînţelegând ea prea multe, dar nici nu îmi punea întrebări. Tot cu ea mă întorceam acasă şi tot ea mă încuraja din priviri când auzeam în spatele meu şuşoteli şi răsete răutăcioase privitoare la greutatea mea.
Punctul culminant a fost când, la ora de română, profesoara mi-a tras o carte în cap pentru că am îndrăznit să îi dau manualul fără să mă ridic în picioare şi m-a scos în faţa clasei. Nu am să uit niciodată. Curgeau apele de pe mine, cei 26 de colegi s-au triplat în mintea mea, îi vedeam în ceaţă şi chiar şi atunci parcă îi auzeam cum râdeau pe înfundate şi cum mă măsurau din cap până în picioare. De asta mi-a fost teamă şi de asta nu am scăpat. Nu îmi mai amintesc dacă am zis lecţia sau nu, cert este că m-am făcut mică în bancă şi mi-am dorit să nu mai fiu.
Am încercat să maschez faptul că eram slabă prin cât mai multe perechi de pantaloni pe mine, cu toate că mă incomodau şi era un chin să mă ascund în vestiar la ora de sport, dar asta îmi mai ridica un pic starea de spirit. Vara era cel mai groaznic, noroc cu vacanţa care mă închidea în casă până la sosirea unui nou an şcolar. Peste tot unde mergeam aveam impresia că oamenii din spatele meu imi spuneau că sunt slabă. În metrou alegeam colţul cel mai întunecat şi mai gol. Ce să mai spun de încercarea de a îmi cumpăra o pereche de pantaloni fără a fi nevoită să o modific?
Până în ultima zi de generală, când....
Colegii mei nu ştiau când era ziua mea şi fie pentru că mama nu avea bani să îmi dea pentru o cutie cu bomboane, fie pentru că nu suportam să fiu în faţa clasei pentru a mi se cânta, nu îi mai servisem niciodată. Iar de sf. Elena, chiuleam. Însă de data aceasta a trebuit să rămân la şcoală pentru că se organiza banchet. Pica exact într-o zi de mai, 21. În timp ce îmi făceam strategia de a îi servi pe colegi în pauză (din bomboanele cumpărate din banii Cătălinei), eliberându-i de corvoada de a îmi cânta, băiatul pentru care tânjeam o dragoste (platonică?) în secret, s-a postat în faţa băncii mele, m-a pupat pe obraji şi mi-a şoptit la ureche: "La mulţi ani, Elena!" Evident că timpul s-a oprit în loc, un cor de păsărele şi-au făcut de lucru cu o cântare şi eu m-am topit. Evident. Dacă totul s-ar fi terminat aici...
......................................
Ajunsă la liceu mi-am promis că voi diminua din complexe şi uite-aşa am dat-o pe reţete de îngrăşat. Numai că se găseau foarte greu şi pâinea cu miere şi unt nu mă ajuta, mâncatul nonstop nu era de mine, tot la mai multe perechi de pantaloni am ajuns... Prietena mea Licri era tot timpul cea admirată pe stradă în drum spre şcoală şi de ce nu? Doar era înaltă, cu un par lung de abanos, graţioasă, pe când eu, doar o umbră. Nu e de mirare că în rugăciunea mea zilnică, punctul principal era "Doamne, ajută-mă să mă îngraş". Nici nu voiam să aud când mama îmi spunea că ma voi îngrăşa după ce mă mărit, doar cine mă lua aşa? Aveam să rămân singură pentru totdeauna. Visam să fiu ca toate celelalte fete frumoase pe care le vedeam în telenovele, dar mă trezeam la fel de filiformă. Băieţii din clasă mai făceau glume pe seama mea şi uite-aşa mă răzbunam pe ei şi nu voiam să îi ajut la matematică, pentru nimic în lume.
Am mai crescut şi încet încet m-am transformat. Dar tot slabă am rămas. Şi ori de câte ori vreo soră de la biserică îmi atrăgea atenţia că sigur sufăr de vreo boală de sunt aşa slabă, sau mătuşele mele care mă forţau să mănânc poate că doar-doar s-o mai pune ceva pe mine, deveneam agasată de atâtea persoane "grijulii", fără să îi pese cuiva de sentimentele mele.
"Elena, să nu te recunosc! Ce slabă eşti! Pari mai grasă în poze." îmi spunea un băiat la o conferinţă acum câţiva ani şi promit că am uitat toată predica şi l-am "binecuvântat" în gând. Domnul să mă ierte. S-au perindat în viaţa mea astfel de oameni care puneau sare pe rană, insistând maliţios pe aspectul fizic, de aceea m-am refugiat în citit şi bine am făcut. Noroc cu mătuşa mea din Bucureşti care, singura de altfel, îmi spunea serios să nu mai mănânc pâine pentru că îngraşă. Ironic, aşa-i?
...........................................
Aşadar, stăteam acum două zile şi mă gândeam la toate astea în timp ce probam o rochiţă neagră şi brusc, m-am simţit uşurată. Pe măsură ce anii au trecut, am început să mă iubesc aşa cum m-a făcut Dumnezeu şi să înţeleg că fiecare kg e acolo unde trebuie să fie si punct. Mi-a fost tare greu dar în acelaşi timp, ce uşor este să mă pot trezi la 2 noaptea şi să devorez un bol cu cartofi prăjiţi, fără să am conştiinţa încărcată, să ştiu că încap oricând în cel mai aglomerat autobuz şi că în sfârşit, hainele vin şi în măsura 34!

WEDDING DAY

2010-11-03T21:34:00.000+02:00

"Visez la rochia de mireasa de cand am aflat ca mama nu a purtat asa ceva ci a imprumutat rochita alba de cununie a matusii mele pentru a spune DA. Atunci mi-am facut in minte modele care se modificau pe masura ce cresteam, influentata fiind de fiecare revista destinata mireselor pe care le analizam minutios. Cand lucrurile au devenit mai serioase, aveam deja o colectie impresionanta de reviste stranse din colturile lumii pe unde am calatorit si de unde, indiferent de greutatea bagajelor, tot indesam sutele de pagini ale revistelor generoase pentru mirese. Sunt total absorbita de aceasta lume si astfel mi-am dezvoltat un simt critic si deja am luat-o razna cand ma gandesc la detalille nuntii mele.
Suntem impreuna de 3 ani si fiecare zi ne aduce mai aproape de visul meu. Stiam ca nu imi va fi usor sa imi aleg rochia de mireasa dar, iarasi, stiam ca ea te alege pe tine. Si asa a fost. Am vazut-o intr-un catalog 2010 Rosa Clara si m-am indragostit complet si iremediabil. Am aflat si pretul, dar tot nu m-a indepartat, cu toate ca am probat in ultimele luni zeci de rochite care de care mai speciale si pretioase.
Rochita mea este cea mai frumoasa. Fiecare simtim asta cand o gasim, stiu, dar a mea, chiar este speciala. Cand, la proba, mi s-a pus voalul, mi-au dat lacrimile pentru ca m-am simtit femeie pentru prima oara in viata. Si desi inainte, aveam emotii cu privire la nunta si indoieli daca sunt pregatita sau nu sa fac acest pas important, rochia mi-a redat increderea in sentimentele pe care i le port iubitului meu. Stiu ca suna ciudat, dar mi-a dat putere sa continui cu pregatirile pentru ca rochita mea se vrea purtata si nu oricum, ci cu zambet pe buze si dragoste in priviri."

Cam asa vorbeam eu despre rochia mea de mireasa cu 5 luni inainte de nunta. Eram complet fascinata dar aveam si mii de emotii datorita tuturor detaliilor care erau musai de pus la punct. Iata ce spuneam dupa eveniment:

"Nunta noastra a trecut atat de repede incat multumita fotografilor si cameramanilor, am putut petrece din nou cu mai multa atentie.
Dimineata a inceput mult prea repede, in apartamentul regal al hotelului Aurelius, Poiana Brasov, mangaiata fiind de razele proaspete ale soarelui. Forfota a inceput cand s-au pus pe treaba hairstylist-a, make-up artista si manichiurista, toate pricepute si apreciate apoi pentru produsul final.

Camera s-a umplut cu domnisoarele de onoare care, conform traditiei, trebuiau sa ma imbrace, numai ca Silvia, fotograful, s-a ocupat de acest aspect ceva mai devreme, de teama sa nu pierdem timpul pretios acordat imortalizarii evenimentului. Si bine a facut.

Dupa ce superbele mele fete, 8 la numar, si-au primit buchetele de la calvalerii dichisiti in conversi si camasi suflecate, a venit momentul mult asteptat al intalnirii mirelui. Sau miresei, depinde din ce unghi priviti.

S-a lasat cu zambete, urale, sarutari, aplauze, doar la ce va asteptati de la o gasca de tineri vigurosi?

A urmat momentul pentru care m-am pregatit o viata intreaga: sedinta foto. Niciodata nu mi-am putut imagina ca ma voi simti ca o adevarata printesa la propriul ei bal, langa un print aratos, inconjurata de cei dragi. Dar chiar asa a fost si as ingheta momentul asta pentru totdeauna, daca as putea. Ma reintorc insa de fiecare data cand vad fotografiile si tare dor imi e...

Sa ne revenim si sa trecem la un moment mai solemn: ceremonia religioasa. Pe acorduri de vioara, in pur stil Viva la Vida, au intrat Gabi, condus de mama lui, apoi, pe rand domnisoarele, asteptate fiind de cavaleri si conduse la locurile lor, conform repetitiilor cu o seara in urma.

Eu zaream dintr-un colt, pe sub voal, multimea care fremata incantata de frumusetea momentului. Am urmat si eu, strangandu-l de brat pe unchiul meu, de frica sa nu ma impiedic si sa transform totul intr-o comedie. Slava Domnului ca pantofii mei violeti m-au purtat ca pe aripi pana la altar.

A urmat apoi cea mai frumoasa ceremonie, doar era a noastra; momentul rostirii juramintelor scrise de noi, a fost unul solemn, pana in momentul in care am vazut fotografiile: aparent, nepotelul meu care statea cu inelele in fata noastra, a considerat ca atunci era timpul cel mai oportun sa isi astampere iritatia din partea dorsala... acum rad cu lacrimi si cred ca si voi o veti face cand veti vedea despre ce este vorba.

A continuat petrecerea cu o sumedenie de jocuri care mai de care mai amuzante. Spre exemplu, MC-ul, un prieten drag de altfel, a rugat cativa voluntari sa faca o dedicatie mirilor, asta dupa ce inhalau heliu. Trebuia sa fiti acolo sa auziti cum prieteni de-ai nostrii, de diferite natii, au comis adevarate isterii in randul invitatilor cu vocile dar si mesajele care mai de care mai hilare.

Au continuat apoi si scene de teatru scurte, spre amuzament, la una dintre ele participand si eu spre surpriza invitatilor.

Tot surprize au avut cand o parte dintre ei au primit cadouri in functie de diferite categorii, gen: cel mai longeviv cuplu, cel mai proaspat carnet de conducere, etc.

Sora mea mi-a facut cadou un speech absolut lacrimogen pentru care ii multumesc, iar Ana a scris in rime povestea mea si a lui Gabi, moment savurat de invitati si de noi.

Nici cand mamele noastre au inceput sa relateze boacanele si ghidusiile noastre cand eram mici nu a trecut neobservat de catre invitati.

Dar cel mai fabulos cadou a fost un trailer format din diferite scene din filme care ne spuneau povestea si incepea cu "there was a boy... and a girl obsessed with shopping" si se termina cu "meet the Sandor's starting 14th of August".

De asemenea, am vizionat si un filmulet despre cum m-a cerut in casatorie, de altfel apreciat de invitati. Acestia s-au delectat intre scurtele momente libere, cu meniul bogat dar si cu bufetul cu fructe sculptate si bomboanele atent selectionate din diferite colturi ale lumii.

Trebuie sa amintesc ca, in 5 minute de la intrarea invitatilor, borcanele pline cu bomboane au fost golite mai ceva ca rafturile pe vremea comunismului. Si eu care ma gandeam ca vor arata bine ca decor pentru ceva timp.

Probabil ca sunt singura mireasa (contraziceti-ma aici) care a fost furata de fotograf. Cate 10 minute inainte de fiecare meniu, fiecare portita era o oportunitate pentru ea sa mai traga cateva cadre.

Iar cameramanii se tineau scai dupa noi de fiecare data. Sa va mint ca nu imi convenea? O, dar ce as mai fi stat doar cu ei. Numai ca ne trezea din feerie MC-ul, inarmat cu noi si noi jocuri si concursuri care ne priveau direct.

La final, tortul cu fructe de padure, mascarpone, banane si blat de cacao a fost foarte apreciat, dar am asa un regret ca nu am apucat decat doua lingurite, e paguba sa fii mireasa uneori.

Iar prinderea buchetului de catre Andreea care ma ameninta de ceva vreme ca il va prinde, nu a mai mirat pe nimeni.

Atunci mi-am dat seama ca se termina nunta si nu mai tin minte nimic din ce s-a intamplat, mai voiam o data, si inca o data... Invitatii si-au luat ramas bun pe rand, nu inainte de a-si lasa amprenta pe pomul nuntii, un tablou pe care il avem acum in camera si care ne aduce aminte cu drag de fiecare dintre ei.

Si pentru ca atat de mult mi-a placut experienta aceasta planuita in detaliu inca din copilarie, am de gand, cat de curand, sa reinnoiesc juramintele, inca proaspete, doar doar voi mai purta o rochie alba alaturi de printul meu aratos."

MICUL DEJUN DE-A LUNGUL TIMPULUI IN ROMANIA

2010-10-12T12:27:00.002+03:00

1989
5:00 Scularea.
5:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
5:30 Apa s-a încălzit ușor.
5:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit: îmi tai patru felii.
5:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
5:41 Pun în apă un pliculeț de ceai chinezesc. Îl folosesc abia a doua oară, așa că o să iasă un ceai tare.
5:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere (că zahărul pe cartelă îl iau abia vineri). Bomboana nu e dulce, e amară.
5:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi !
5: 55 Îi invinuiesc pe Ceaușescu și Dăscălescu și plec la serviciu.

1993
6:00 Scularea.
6:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:15 Cafeaua e gata. Cafea bună, adusă de cineva din Turcia. Totuși, parcă ar avea un pic de gust de mucegai.
6:20 Îmi pregătesc paharul cu suc de kiwi de la dozator.
6:40 Am luat o pâine turcească, o nebunie. Am și un pliculeț cumpărat de la o unguroaică, ceva pe care scrie ”Baromfihussal” și e pozată o pisică care se linge pe bot. E o conservă bună, zemoasă, cu bucățele mici de un fel de carne, dar cam fadă. Pun sare, muștar și un pic de piper măcinat. E o nebunie. Dacă mai întâlnesc unguroaica, mai cumpăr.
6:50 Mă răsfăț cu o ciocolată mică adusă de un prieten tocmai din Franța. Scrie pe ea ”Gratuit. A ne pas revendre”. E o marcă bună asta !
7: 05 Îi învinuiesc pe Iliescu și Văcăroiu și plec la serviciu.
PS Tocmai a apărut bancnota de 1000 de lei, poate fac și eu rost de una la leafă !

1997
6:30 Scularea.
6:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:40 Beau un pliculeț de ness, care are și un compartiment pentru zahăr. Pun și o cutiuță de lapte condensat.
6:50 Mănânc niște pâine la tavă feliată. Unt Brennac, telemea de la țărani, plus parizer cu măsline din Grecia. Scumpe toate, dar merită să mănânci, așa, internațional.
7:15 În final, niște biscuiți din Siria. Au cacao.
7: 35 Îi învinuiesc pe Constantinescu și Ciorbea și plec la serviciu.
PS Mă simt european mergând cu DAF-ul la serviciu.

2001
7:30 Scularea.
7:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
7:40 Beau doar Jacobs Kronung, fără cofeină. Cu un sfert de linguriță de zahăr brun.
7:50 Musli cu lapte de capră (am pe cineva care-mi procură de la țară).
8:05 Pâine neagră cu tărâțe, un pic de unt gras fără sare și miere de pădure. Am citit în revista AS că așa e mai sănătos.
8:25 Îi învinuiesc pe Iliescu și Năstase și plec la serviciu.
PS Azi iau taxiul, cunosc un șofer și nu-mi ia mult, că nu pune aparatul.

2005
8:30 Scularea.
8:35 Caut telecomanda și dau drumul la plasmă.
8:40 Scot cuburile de gheață din combina frigorifică și le pun la topit în cuptorul cu microunde.
8:45 Între timp, scot pâinițele din automatul de făcut pâine, iau portocalele și merele și le pun în storcătorul de fructe.
8:50 Apa rezultată din cuburile topite o pun în expressorul de cafea (fac așa pentru că am citit că la -20 de grade Celsius cât am în congelator, nu rezistă nicio bacterie, chiar dacă eu cumpăr doar apă plată pură de Evian).
9:00 Pâinica o introduc în cuptorul cu microunde și o las cât să fie crocantă, după care pun cașcaval feliat, jambon afumat și două fileuri de anșoa. Las până se topește cașcavalul, scot și adaug două picături de suc de lămâie.
9:20 Sucul de fructe îl beau cu frișcă și o idee de dulceață de coacăze.
9:45 Îi învinuiesc pe Băsescu și Tăriceanu și plec la serviciu.
PS Azi mi-e lene să-mi iau Touaregul. Am comandat o limuzină. Nu contează prețul, mai am bani din împrumutul pentru nevoi personale.

2010
10:00 Scularea.
10:01 Se activează sistemul de control automatizat al locuinței. Mă învăluie o muzică relaxantă.
10:15 Mi-am terminat toaleta, mi-am făcut dușul și mă așteaptă un halat de mătase, tandru și proaspăt ca pielea unei fete de 18 ani.
10:20 Scot de la imprimantă printurile ultimelor știri. Arunc un ochi distrat pe ele. Politica de azi e neserioasă.
10:30 Sună la ușă băiatul de la brutăria-patiserie de la parterul blocului. Îmi aduce două chifle (mari) din pâine integrală cu semințe și chimen și un croissant cu gem de caise și șampanie.
10:40 Chiflele le mănânc cu unt, un strat subțire de muștar de Dijon cu miere și semințe de muștar întregi, file de saumon fumee, trei capere, o măslină Jumbo fără sare și patru roșii cherry tăiate pe jumătate. Beau un suc proaspăt din stafide roz de Peru , cu nițică scorțișoară și câțiva stropi de lămâie.
11.00 La cafea și croissant adaug și un păhărel de Hennessy, pentru circulație mai bună.
11:30 Aștept fata să-mi facă masajul de împrospătare.
12:25 Îi învinuiesc pe Băsescu și Boc și nu mai plec la serviciu, că am ieșit la pensie cu ultimul salariu.

10 pasi ai crizei pe intelesul tuturor

2010-06-15T23:34:00.000+03:00

1. Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asisderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.

2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea carciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion/promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBOND si VOMITBOND.

4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.

5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.

7. Obligatiunile BEAUBOND si BEATBOND isi pierd 95% din valoare. VOMITBOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.

8. Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.

9. Banca este salvata de la faliment de catre guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.

10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.

Wedding invitation

2010-06-09T01:30:00.001+03:00

Love is in the air...

2010-02-13T00:21:00.002+02:00

Sometimes we let affection go unspoken,

Sometimes we let our love go unexpressed

Sometimes we can't find words to tell our feelings

Especially towards those we love the best.

Dragostea este indelung rabdatoare

Cand, in permanenta, el isi lasa hainele murdare pe jos.

Dragostea este plina de bunatate

Cand ea imprumuta uneltele lui, dar uita sa le puna la loc.

Dragostea nu este plina de invidie

Cand salariul ei este mai mare ca al lui.

Dragostea nu se lauda

Cu cati bani a platit el pentru inelul cu diamante.

Dragostea nu se umfla de mandrie

Cand ea ii dovedeste ca a gresit in mijlocul unei certe.

Dragostea nu se poarta necuvincios

Folosind frecvent umor si aluzii nepotrivite.

Dragostea nu cauta folosul sau

Cicalind si insistand pana cand el se va schimba in persoana de care are ea nevoie.

Dragostea nu se manie

Cand ea il contrazice cu privire la scopul unui garaj.

Dragostea nu se gandeste la rau

punct

Dragostea se bucura de adevar

Cand un secret intunecat din trecutul lui este adus la suprafata.

Dragostea acopera

De comentariile critice ale unei soacre geloase.

Dragostea crede intotdeauna

Ca ea va face tot posibilul sa ajunga la un echilibru intre a fi un angajat loial si o mama iubitoare.

Dragostea nadajduieste

Ca vor incepe sa experimenteze fiecare relatia la care doar au visat.

Dragostea intodeauna persevereaza

Cand privesc unul la celalalt si se intreaba daca a fost cea mai buna decizie sa se casatoreasca.

Dragostea nu va pieri niciodata.

Si cum ar putea sa o faca, atunci cand doi oameni sunt dedicati in mod egal la o astfel de dragoste plina de sacrificii?

Text adaptat dupa www.floodgateproductions.com si 1 Corinteni 13.

Neconventional

2010-01-15T00:49:00.000+02:00

Am gasit un articol foarte interesant cand cautam informatii pentru un proiect, iata-l:

Neconventional e atunci cand determina 34.684 oameni din 201 tari sa uploadeze un filmulet

Site-ul www.islandreefjob.com a inregistrat intr-o singura zi 3.412.275 de vizitatori unici din lumea intreaga. Motivul? Promisiunea de a primi jobul de “ingrijitor de insula”. Campania “Best Job in the World”, lansata pentru a promova turismul in insulele din apropierea Marii Bariere de Recif din Australia, oferea ca premiu in urma unui concurs, job-ul de “ingrijitor de insula”. In job description erau trecute sarcini ca hranitul pestilor, curatarea piscinei si verificarea postei, in schimbul unui salariu de 8800 $ pe luna si a unei vile de 3 camere, dotata cu piscina.

La care se adauga peisajul edenic al insulelor vecine Australiei. Un hobby devenit job, adica. Exact ca in visele din copilarie, cand toata lumea te intreba “Si ce vrei tu sa te faci cand o sa fii mare, puisor?”. Sigur ai fi raspuns altfel atunci, daca ai fi stiut ca exista jobul de ingrijitor de insule.

Tot ce trebuia sa faci era sa trimiti un video de 60 de secunde la www.islandreefjob.com in care sa argumentezi de ce vrei postul respectiv. Rezultatele au fost impresionante: In prima zi a campaniei, site-ul a avut accesari de 4 milioane/ora, iar dupa 6 saptamani (perioada campaniei) s-au inregistrat 34.684 aplicatii video din 201 tari. Acoperirea media pe acest subiect a fost evaluata la 80 milioane $, cu aproximativ 6.000 de stiri aparute worldwide. De-asta a si luat premiul intai la cele mai importante festivaluri de publicitate, Cannes si Clio!

Neconventional e atunci cand oamenii asociaza brandul tau cu o urare

Salut! Bafta la examen!
Ce-ati zice daca in loc de un banal SMS cu “Bafta la examen” ati primi prin posta un baton de ciocolata KitKat, pe al carui ambalaj sa se gaseasca un mesaj scris de mana de cineva drag? Japonezii sunt foarte sensibili atat la personalizarea mesajelor pe care si le trimit, cat si la trimiterea urarilor de bafta inaintea unui examen. Si asta a fost suficient pentru brandul KitKat ca sa demareze o campanie curajoasa.

Profitand de apropierea fonetica intre numele brandului si urarea “Kitto Katsu” (care in japoneza inseamna “vei castiga sigur”), agentia JWT Japan a creat un nou ambalaj, pe care putea fi scris de mana un mesaj. Noul produs a avut un success nebun pe piata japoneza. Parteneriatul tripartit intre Posta, Guvern si KitKat, un brand privat asadar, a fost o premiera. Un alt punct forte al campaniei a fost acordul Postei japoneze de a oferit spatii pentru insulele KitKat in interiorul celor 20.000 de oficii postale pe care le detine, astfel incat brandingul noului ambalaj KitKat a fost extrem de vizibil.

Neconventional e atunci cand un brand te face sa-ti schimbi numele de familie

Ti-ai schimba numele in Gerolsteiner pentru un Porsche?
Ce poate face un brand care nu are forta financiara de a desfasura o campanie si pe TV, si pe Outdoor, si pe internet, si la radio? Poate iesi in evidenta printr-o idee puternica, destept implementata. Lectia ne-o ofera Gerolsteiner, un brand de apa aproape anonim in Belgia. Desi in Germania Gerolsteiner era liderul categoriei de apa, in Belgia brandul nu exista in mintea oamenilor. Nici pe rafturile magazinelor nu prea putea fi gasit, fiind comercializat de un singur retailer.

Poate ca o campanie conventionala “cu de toate” ar fi rezolvat problema iesirii din anonimat a brandului, insa bugetul alocat nu era deloc ofertant. Asa ca cea mai eficienta solutie a fost ideea de a demara o campanie prin care oamenii sa-si schimbe numele de familie in “Gerolsteiner”. Cel care isi schimba primul numele in Gerolsteiner urma sa primeasca un Porsche 911.

Campania a fost lansata online, prin spoturi radio si in horeca si a luat amploare prin word-of-mouth-ul creat in jurul initiativei neconventionale. Nu mai trebuie sa spun ca mii de oameni si-au aratat interesul de a-si schimba numele, aceasta fiind o ocazie excelenta de a scapa de un nume pe seama caruia se faceau glume in mod constant. Rezultatul? Campania si-a atins obiectivul: numele brandului a ramas in memoria consumatorilor prin aceasta metoda de promovare neconventionala.

SURSA

Never alone - Urare de inceput de an

2010-01-02T21:20:00.005+02:00

Lyrics | Jim Brickman Lyrics | Never Alone Lyrics

Celui ce va fi numit "omu' meu"

2009-12-21T22:41:00.000+02:00

Iubirea exista in lucrurile marunte - mici atentii, o mana pe umar, un sarut in trecere. Un castron de capsuni.

Iubirea e o tesatura dura. Care rezista in orice conditii. Si pe care o poti purta o viata-ntreaga.

Doi oameni care se iubesc cresc impreuna ca doi arbori ce-si impletesc ramurile pana cand e imposibil sa-i mai deosebesti.

Dragostea se imbogateste cu fiece lucru pe care-l impartasim - si se intareste cu toate necazurile prin care trecem impreuna.

Este minunat ca ne trezim in fiecare dimineata si iti caut mana si te simt alaturi de mine, pentru mine, mereu.

Iti stiu toate chichitele, toate toanele. Si, intr-un fel, pentru motivele pe care nu le pot pricepe, sunt nebuna dupa tine.
Nu esti perfect, slava Domnului! Dar ciudateniile si hachitele tale ma incanta si nu te-as vrea altfel decat esti.

Te simt in fiecare coltisor, oricat de departe te-ai duce.
Cat esti plecat pentru mai multa vreme, imbrac uneori geaca ta veche ca si cum m-as inveli cu tine.

Tot ce ma-ncanta pierde jumatate din interes daca nu esti cu mine sa ne bucuram impreuna.

Cand inima sotiei mai tresalta la auzul cheii barbatului ei in usa, atunci mariajul este viu si complet.

Imi doream sa fiu perfecta - dar acum ma bucur ca sunt asa cum sunt. Pentru ca tu ma iubesti asa cum sunt.

Nu stim ce pericole, ce surprize ne asteapta in continuare, dar simplul fapt de a continua drumul impreuna certifica fericirea.

Sotul e un barbat pe care-l lasa vederea tocmai la timp pentru a nu-ti mai vedea cearcanele, petele de pe piele, zbarciurile si pungile de sub ochi.

El este cel mai bun prieten pe care-l vei avea vreodata in viata, iti va impartasi gandurile, lacrimile, rasetele. Este cel alaturi de care poti imbatrani si pe care-l poti urma pana la capatul pamantului. Si daca-ti suna prea sentimental, n-am ce-ti face pentru ca asa simt cand ma gandesc la el.

Texte culese de Pam Brown
Foto www.deviantart.com

Cine sunt eu?

2009-12-05T14:21:00.006+02:00

Mi-am facut un test de personalitate destul de acurat si am mai aflat lucruri noi despre mine... de fapt, mi s-au subliniat unele realitati. Va incurajez sa il faceti, nu dureaza mult si e chiar aproape de realitate, cel putin in cazul meu :) Are doua parti: personality type si multi-intelligences. La primul capitol sunt ENTJ - intellectual - the chief iar la al doilea test mi-a iesit interpersonal si visual/spatial intelligence.
Testul il gasiti aici:

Iata si interpretarea:

ENTJs are strategic, organized and possess natural leadership qualities. They are master coordinators that can effectively give direction to groups. They are able to understand complicated organizational situations and quick to develop intelligent solutions. ENTJs are outspoken and will not hesitate to speak of their plans for improvement. They are decisive and value knowledge, efficiency and competence.

ENTJs are natural born leaders. They live in a world of possibilities where they see all sorts challenges to be surmounted, and they want to be the ones responsible for surmounting them. They have a drive for leadership, which is well-served by their quickness to grasp complexities, their ability to absorb a large amount of impersonal information, and their quick and decisive judgments.

...have a strong natural urge to give structure and direction wherever they are -- to harness people in the field and to direct them to achieve distant goals.

Leader, ambitious, hard working, dominant, prepared, hates to be bored, confident, opinionated, analytical...

"Unequivocating" expresses the resoluteness of the ENTJ's dominant function (Extraverted Thinking). Clarity of convictions endows these Thinkers with a knack for debate, or wanting knack, a penchant for argument. The light and heat generated by Thinking at the helm can be impressive; perhaps even overwhelming.

At work, ENTJs contribute a wealth of energy directed toward the goals and those of the organization. Their sense of identity is closely tied to how they carry out their responsibilities. They are curious about new ideas and theories, evaluating them in terms of their goals. They are very efficient, competitive, strategic, and task focused.

Real ENTJ People

Al Gore - former American Vice President

Benny Goodman - Jazz musician

Bill Gates - Microsoft Founder

Candace Bergen - actress (Murphy Brown)

Dave Letterman - TV show host, comedian

Edward Teller - theoretical physicist

Franklin D. Roosevelt - American President

Harrison Ford - actor (Indiana Jones)

Jim Carrey - actor, comedian

Margaret Thatcher - British Prime Minister

Newt Gingrich - Speaker of the House

Patrick Stewart - actor (Star Trek's "Cpt. Picard")

Richard Nixon - American President

Sigourney Weaver - actress

Steve Martin - actor, comedian

Whoopi Goldberg - actress, comedian

ENTJs are often happy with the following jobs which tend to match well with the Chief/Intellectual personality.

Business Administrator

Computer Consultant

Corporate Executive Officer

Entrepreneur

Judge

Lawyer/Attorney

Manager

Mortgage Banker

Politician

Scientist

Systems Analyst

Teacher/Professor

People with Interpersonal intelligence are good with people and thrive in social interactions. They are good at reading, empathize and understanding others. They are good at working with others and have many friends. They learn best through interaction and dialogue.

Common Characteristics

Empathetic
Extraverted
Enjoy social events
Love groups and crowds
Enjoying teaching others
Have many friends
Enjoy team sports
Like to counsel others
Love meeting new people
Cooperative in groups
Sensitive to others' moods

Career Matches

Diplomat
Leader
Manager
Politician
Clergy
Social Worker
Receptionist
Sales Representative
Counselor
Child Care
Coach

People with Visual intelligence are artistic. They are very aware of their surroundings and are good at remembering images. They have a great sense of direction. They like to draw, paint and read maps. They learn best through drawings and visual aids.

Common Characteristics

Good at solving visual puzzles
Enjoyed geometry in school
Good at drawing
Can visualize pictures in head
Notices colors and shapes
Enjoys photography
Good with directions
Can remember places vividly
Good at artistic composition
Likes books with pictures

Career Matches

Artist
Architect
Graphic Designer
Engineer
Fashion Designer
Interior Decorator
Photographer

SCRISOAREA A III-A IN SECOLUL XXI

2009-11-04T23:53:00.001+02:00

www.deviantart.com

Am primit poezia de la Lala, careia ii multumesc pentru ca mi-a inseninat ziua si nu am mai ras cu asa o pofta de ceva timp.
Enjoy!

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
“Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou…”
“-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur…”
“-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”.
Asteptand vreo 5 minute, isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subrat.
Agitat, la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
“-Tu esti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…”
“-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la “Heroes” in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dac-ai wireless, sa jucam “conQUIZtador”?
-Cum cand turcii-mi sunt in vama, si-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna, Ialta sau Oituz…”
“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”??”
“-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”.

“-Cum vrei tu, marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti,videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.

Si zicand acestea, Mircea il lasa pe Baiazid
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”…”
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n “Jeep”-uri.

Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar gasira pe toti turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
“-Baiazid , hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”

“-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
“-N-am stiut ca la “fast-foud”-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe “branci”…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma, a fost o farsa.
Da-ne niste “triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”…

Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca “fast-food”-ul face bine.

Asta-i tot… Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
“Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica”..

RECUNOSTINTA DE 10%

2009-10-28T18:17:00.001+02:00

www.deviantart.com

Nu ştiu de ce mergea Isus singur spre Ierusalim, în ziua aceea. Probabil pentru că ucenicii au preferat să ia o cursă fără escală în Samaria sau în Galileea. Uneori le era greu să înţeleagă deciziile Învăţătorului, alteori nici nu mai îndrăzneau să-L întrebe. Le erau încă proaspete în minte pildele în care le vorbea. Unii dintre ei încă nu apucaseră să se prindă la unele dintre ele. Aşa că nu se simţeau deloc confortabil la gândul că iar ar putea s-o dea în bară dacă ar fi continuat cu întrebările. Oricum, deseori alegea să se retragă în singurătate pentru a se ruga. Câţiva dintre ei, însă, s-au bucurat că nu le-a cerut să meargă împreună cu El. Ştiau de Tichileşti-ul^* din zonă. Reuşiseră de fiecare dată să-l evite cumva, argumentând că tradiţia lor le interzice să aibă de-a face cu samaritenii. Chiar se rugau în gând ca nu cumva să fie trimişi de Domnul chiar acolo pentru a-şi începe lucrarea misionară.

Acum era gata să intre în satul acela. Un ţinut al nimănui, între două provincii ce rareori aveau de-a face una cu alta. Nu-şi făcea deloc probleme cu timpul. Niciodată nu s-a grăbit să intre în Templu, dacă, în drum, vreun nenorocit ar fi strigat după El a îndurare. Pentru că mai importantă chiar decât părtăşia frăţească este mâna întinsă unui nevoiaş sau vorba bună rostită la timp. Îmi povestea un apropiat că, îndreptându-se în grabă spre biserică, împreună cu familia, i-a aruncat câteva vorbe jignitoare peste geamul deschis al portierei, unuia care tocmai îi tăiase calea într-o intersecţie. Şapte minute mai târziu vroia să se întoarcă acasă chiar din uşa bisericii. Din cadrul ei, primitor şi amabil, îi zâmbea, întinzându-i mâna, tocmai tipul măscărit în intersecţie. Upss! Şi el care credea că numai de sus s-ar putea să fi fost auzit...!

Lepra îi scosese din sat şi-i aruncase în izolare şi carantină. Primeau mâncarea la fel de rar ca veştile de-acasă. Unora nu le mai trebuia deloc. Nu mai aveau cu ce s-o apuce şi nici cu ce s-o mestece sau s-o guste. Prea trişti şi resemnaţi pentru a-i mai încânta ceva. Auziseră totuşi de Unul care ar urma să treacă prin zonă. Poate că lumina ce venea dinspre El i-a asigurat că este chiar Învăţătorul. Sau poate că nenorocitul de lepros din Matei 8:3, curăţit de Mesia, cînd s-a atins de el, i-o fi sunat. Îl ştiau pe nume de parcă i-ar fi urmărit pildele şi vindecările pe youtube. „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” îi strigară ei, jucându-şi ultima şansă. N-au avut curajul să se apropie, privindu-se unii pe alţii şi mirându-se în gând de „nesimţirea” şi „îndrăzneala” confratelui lor mai sus amintit. Când eşti cu păcatul pe tine, nu-i timp de autografe. Strigi cu putere după iertare şi curăţire, afli ce-ţi spune şi te duci imediat unde te trimite.

Erau încă pe drumul spre preoţii lor, când, în timp ce-şi sunau nevestele, începură să „râdă” unii de alţii. Lepra le cădea în colbul potecii, iar carnea căpăta culoare şi viaţă. A fost aglomeraţie în ziua aceea la preoţii (medicii) lor de familie. Fără programare prealabilă, aşteptau la uşă, zâmbindu-le superior celor miraţi şi speriaţi de întoarcerea lor printre ei.

Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, şi I-a mulţumit. Era Samaritean. (Luca 17:15-16). Acum îmi vine să plâng. Care va să zică, Isus nu pleacă mai departe, după ce împarte iertare? Mai stă puţin, preţ de o mulţumire? Tot în acel loc L-a găsit samariteanul care a sfidat orarul de consultaţie de la cabinet. Hmm, cică „cu glas tare”. „Fii serios, omule! Domnul aude şi dacă nu strigi ca un charismatic apucat. Ce, nu te poţi abţine? Ce mare lucru ţi-a făcut? Sau nu i-ai văzut pe iudeii ăia emancipaţi, vindecaţi de lepră - e drept - dar civilizaţi, ce discreţi şi demni sunt? Ai văzut ce zeloşi sunt în împlinirea Legii. Sper că îţi dai seama că, în timp ce tu îţi pierzi vremea cu Isus, tot mulţumindu-I şi dându-I slavă în gura mare, adevăraţii credincioşi sunt la adunare, în compania preoţilor şi păstorilor, urmând ritualurile. Şi ce dacă Isus nu e acolo, cel puţin ei studiază Scriptura şi împlinesc Legea”. Mda, uite că nu m-am gandit la asta, îşi murmură în barbă samariteanul, privind apoi cu drag la Preotul lui, care-i zâmbea complice. (v. 19): Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.” Nu ştiu dacă ceilalţi nouă au reuşit să se mai arate până la urmă înaintea preoţilor, însă ştiu sigur că samariteanul acela a avut o zi fructuoasă. Un bilanţ bunicel, aş zice, pentru o zi ce nu începuse deloc altfel decât celelalte: o piele curată ca a unui bebeluş, păcatele iertate, o mântuire nesperată şi, parcă mai de valoare decât toate acestea la un loc, un sfert de ceas cu Regele. Ce-a dat în schimb, pentru toate acestea? Mai nimic. Doar frângere şi recunoştinţă.

Staţi aşa, îmi pare rău, nu mai am timp să termin articolul. Mi-am adus aminte de ceva. Fug chiar acum. Sper să-L mai prind acolo.

*Notă: Localitate izolată din judeţul Tulcea unde se află singura leprozerie din România (clinică pentru bolnavii de lepră)

Dan Daragiu

INGERII EXISTA

2009-10-05T21:48:00.003+03:00

- Nu te duci si gata! Am incheiat discutia!
- Mda.... pentru Alina ai bani, dar pentru mine nu. Stiam eu ca sunt adoptata! am strigat, in timp ce imi puneam ultimul pulover in rucsac si iesi trantind usa. Asteptam liftul care parca adauga presiune pe nervii mei, gata sa explodeze in urmatoarea secunda si imi fortam lacrimile care se voiau in centrul atentiei, sa stea ascunse si ... ce mai, sa ma scuteasca!
In oglinda din lift era proiectat capul meu acoperit de zulufi umflati si rasfirati in toate directiile, care cum apucasera dupa furtuna gesticulara de dinainte. Incepusem sa analizez situatia, desi, intial, voiam sa fug de responsabilitati si de vina. Da, nu imi ascultasem mama sa nu plec in excursia la manastiri cu scoala. Si ce daca nu are bani? Si ce daca noi suntem pocaiti si nu ne ducem la manastiri? Voiam sa fiu cu colegii si sa mai ies din Bucuresti, sa vad si alte parti ale tarii pe care nu le vazusem. De fapt, nu vazusem decat Brasovul si o parte din Moldova. Si ce daca vine bacul, ce, nu am invatat atat? Doua zile merita si creierul meu oxigen.
Am iesit trantind si usa liftului.
Of, nici bani de bilet nu am... trebuie sa o iau pe jos pana la Gil, ea ma va intelege. In tot acest timp, ganduri mi se perindau prin capsor, care mai de care mai aprige, mai razbunatoare, mai intense. Din intamplare, imi zarisem silueta androgina intr-o vitrina si am dat trist din cap... arat ca o stafie in vacanta... galbenul pantalonilor mei se asorta perfect cu fata-mi palida si atunci lacrimile n-au mai rezistat si au navalit din ce in ce mai tare pe chipu-mi deja nepasator.
Am mers asa purtata de framantari tipic adolescentine, pana cand, in spatele meu se auzira niste pasi. Deh, oameni pe strada, ca doar, nu mi-a luat mama sosea... Cu toate astea, pasii se auzeau din ce in mai aproape, mai ca imi suflau in ceafa si m-am gandit inevitabil ca, la cat de catranita sunt, bataie imi mai lipseste. Si sincer, nu prea imi pasa...simteam ca nimeni nu ma iubeste. Nu-i asa ca va recunoasteti pe undeva, la varsta aceea?
Mi-am zis ca, totusi, nu aveam chef de bataie si am micsorat pasul, lasand persoana din spate sa ma intreaca. Era un barbat inalt, slab, la vreo 25-30 de ani, aduce a criminal in serie, imi spuneam in timp ce raream pasul. Dupa cateva secunde, barbatul se intoarse cu fata spre mine, probabil ma masoara sa vada daca ii voi crea probleme, imi spuneam, cu inima cat un purice. Uf, s-a oprit la o ghereta, ce bine, sa ramana acolo pana ajung in siguranta la Gil. Ce rau ca nu am facut blatul pe 116! Nici bine nu am gandit toate acestea, ca iar, aer cald in ceafa, pasi cadentati... incercam sa imi aduc aminte vreo tehnica de autoaparare dar nimic, pentru ca nu luasem niciodata lectii, am stat numai cu nasul in cartea aia de matematica, si acum, la ce ma ajuta?! Macar de-as fi avut-o la mine, era suficient de groasa sa il amorteasca...
M-a ajuns... hotarata sa nu ma las cu una cu doua, imi pregateam o replica in minte, ceva de genul: daca m-ai vazut mai slaba de ingeri cu lacrimi pe obraz asta nu iti da dreptul sa ma hartuiesti cu pasii tai de crocodil terifiant! Si cand sa i-o zic, dregandu-mi vocea tremuranda, "criminalul" imi intinde ceva. Doamne, sa nu fie un cutit, ceva... Deschid ochii si ce vad: trei floricele portocalii zambarete. Ma uit in jur, ma gandeam ca nu imi sunt mie destinate, ca o fi incurcat pachetul si vazand ca insista, spun: Pentru mine? Imi face semn cu capul ca da. Le iau neincrezatoare, gandindu-ma ca trebuie sa fie vreun scop ascuns, poate asa isi atrage victimele si cand ridic capul, ia-l de unde nu-i. Disparuse in traficul specific bucurestean.
O doamna care trecea intamplator pe acolo, vazand toata scena imi spune: Ce norocoasa esti!... mda, de-ar fi toate zilele asa.
N-am apucat sa ii multumesc. Nu l-am mai vazut niciodata de atunci, nu mai stiu cum arata, nu stiu de ce mi-a oferit acele flori, dar mie imi place sa cred ca Dumnezeu, vazandu-mi starea deplorabila in care ma aflam, a trimis un inger pe pamant care, pret de cateva secunde, mi-a aratat un colt de cer. Si a reusit.

PUS PE PICIOARE

2009-09-28T17:18:00.001+03:00

"Niciun afiş pe stâlpi, niciun promo radio sau tv, niciun site dedicat pe net, nici megafon, nici măcar crainicul sau toboşarul satului nu-I anunţase venirea. Cum-necum, se pare că toţi aflaseră că se întorsese în Capernaum. Să fi fost oare mâna soacrei lui Petru la mijloc? Sau... poate bolnavii tămăduiţi, sau leprosul curăţit care nu-şi putea ţine gura? Dar pe ei cine să-i fi informat? Cert este că Domnul era acolo, în casa fără climatizare a unui localnic norocos şi primitor. Stătea acolo, vestind Evanghelia, înconjurat aproape până la sufocare de însetaţii după neprihănire şi Cuvânt.

Un bileţel înnegrit de-atâta purtat din mână-n mână şi umezit de transpiraţia din palma unui copil emoţionat îl anunţă că vreo patru inşi cu o targă forţează intrarea. Căutându-i din priviri, nu reuşi să-i zărească prin marea de baticuri pioase şi creste gelate, aşa că îşi continuă predica imperturbabil. La urma-urmei, există la sfârşitul programului şi un timp pentru „Anunţuri”.

Cum „până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii ” funcţiona şi pe-atunci, nimeni nu se deranjă să le facă loc, nimeni nu observă nimic. Aşa că imaginea cu scara defilând prin faţa geamului nu fu remarcată decât de un bătrânel ce întâmplător privea la ceasul de pe perete. Poate, cu speranţa să arate odată 12 fără cinci. Nici măcar uruitul pickamerului care începuse să acompanieze predica nu le distrăgea atenţia, absorbiţi fiind de bogăţia de har şi putere ce curgea din cuvintele Fiului lui Dumnezeu. Zâmbetul protocolar al proprietarului casei îi mască privirea îngrijorată, reuşind să păcăleasca asistenţa. Din colecta strânsă în timpul cântării comune poate că i-ar ajunge de câteva plăci de rigips şi niscai vată minerală. Speranţa că la sfârşitul programului ar putea obţine şi câteva sfaturi practice de la dulgherul din Nazaret, îl mai liniştea puţin.

Gândea acestea, privind mai departe cu un ochi la amvon, cu celălalt la gaura neregulată căscată în tavan. Nu-şi făcea griji, însă, pentru molozul şi paiele ce începuseră să cadă peste costumele de sabat ale celor din faţă. Se simţea într-un fel răzbunat. Erau acolo mulţi dintre băţoşii de la Templu, veniţi doar ca să-I mai caute nod în papură lui Isus. Cum afară nu era rost de ploaie, îngrijorările legate de noaptea ce urma s-o petreacă privind stelele pe viu, îl mai lăsară pe moment. „Ei, dar asta e prea de tot. Oamenii ăştia chiar nu au pic de bun-simţ. Nu e vina mea că Învăţătorul nu le-a luat în seamă, mai devreme, bileţelul. Ar putea aştepta şi ei până când vom anunţa rugăciunea pentru bolnavi. Mai ales că astăzi avem şi ziua de ungere cu untdelemn”. Se opreşte din visare şi prejudecăţi doar pentru că predicatorul Îşi încetează brusc predica.

Ce lecţie fantastică! În câte biserici din această lume oamenii nu se simt deranjaţi şi încurcaţi de intervenţia directă şi supranaturală a lui Dumnezeu în programele lor. În casa aceea, însă, Domnul nu se simte stânjenit, nici deranjat sau ameninţat de intervenţia neanunţată a unor oameni în „program”. Cu probleme urgente, ce-i drept, dar totuşi oameni. Nu ştim despre ce le vorbea Domnul Isus, dar în următoarele momente toţi cei obişnuiţi cu rutina unui program de la 9 la 12 aveau să fie martori la o extraordinară manifestare a puterii Sale. Şi aceasta, fără nici o pregătire prealabilă, fără nimic prestabilit. Pentru că Dumnezeu nu are program de audienţă, este încântat să fie „deranjat” la orice oră, oricare ar fi problema pe care ai să I-o aduci înainte. Tot ce ai nevoie este un dram de credinţă şi îndrăzneală. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” (Marcu 2:5).

Cu siguranţă, cei patru prieteni ai slăbănogului nu mai aveau nicio şansă să arate impecabil din punct de vedere al ţinutei. Prăfuiţi şi transpiraţi, nimic nu i-a putut opri, totuşi, să ajungă la Domnul. Cât de mult contează pentru noi astăzi aspectul exterior. De cele mai multe ori, ajungem cu întârziere la închinare, nu pentru că am petrecut prea mult timp în rugăciune dimineaţa, ci pentru că l-am irosit în faţa oglinzii. „Cu ce mă îmbrac azi?” a devenit mai important decât „Sunt oare astăzi într-o relaţie bună cu Dumnezeu?” Întâmplător sau nu, cele mai frumoase momente de înălţare spirituală nu le simţim când suntem foarte preocupaţi de felul în care arătăm. Ci, din contră, atunci când nu ne mai pasă de machiajul sau fardul ce se întind inestetic pe obrazul scăldat în lacrimi şi când nodul de la cravată e departe de a mai sta perfect. Sau când, în ţinuta obişnuită de casă, neras şi nefrezat, te abandonezi total şi necondiţionat în braţul Domnului, experimentând momente de adâncă bucurie în adoare şi închinare. Pentru că în toate aceste cazuri, tot ceea ce contează este frumuseţea desăvârşită a lui Dumnezeu.

Mă îndoiesc că măcar slăbănogul arăta mai primenit, când a fost pus în grabă pe targă de prietenii lui. Atunci când auzi că Isus este prin apropiere, iar problema ta este gravă şi urgentă, nu mai este timp de asorteuri şi gablonţuri. Bartimeu a fost chiar mai original: şi-a aruncat haina de tot şi a alergat să-şi capete vederea (cum o fi reuşit, fără să se împiedice?! – Marcu 10:50). Cum, nicio scuză pentru intervenţia intempestivă în program? Nicio introducere, nicio prezentare? „Învăţătorule, vă rog să ne iertaţi pentru că nu v-am sunat mai înainte. Nu este cel mai elegant mod în care am ajuns la dumneavoastră şi nici nu am folosit cea mai potrivită cale de acces înăuntru. Cât despre ţinută, atât noi cât şi prietenul nostru nenorocit, aici de faţă, am avut puţină treabă mai înainte. Vă rugăm să treceţi cu vederea, nu-i decât praf şi ceva tencuială. Uitaţi, se curăţă uşor”. Nimic din toate acestea. Pentru că Isus le văzuse deja inima, le-a cunoscut problema şi doar asta conta. În ce-l priveşte pe slăbănog, ultimul lucru la care se gândea era să se simtă ruşinat de felul dizgraţios în care arătau cei ce-l aduseseră.

Nu întotdeauna te mândreşti cu cei ce se roagă pentru tine, cei ce te aduc înaintea Domnului, poate de mulţi ani. O mamă sau o bunică cu pielea zbârcită de ani, un prieten nu tocmai arătos, o soră modestă în vorbă şi în port, pe care abia dacă o cunoşti. Ei sunt cei ce nu trec pe la cabina de machiaj înainte de a te purta pe braţ de rugăciune. Nu te ruşina cu ei, ci mulţumeşte-I Domnului pentru astfel de oameni în fiecare zi.

„Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, - „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (Marcu 2:11-12). Cum să-l trimiţi acasă fără să-i luăm măcar un interviu? Şi ce subiect baban de presă promitea să fie! Nici măcar patul nu ar putea să-l lase niţel pe loc pentru ceva probe biologice? Nu, nimic. Omul începe de astăzi o viaţă nouă şi nimic din ce a înseamnat trecut, suferinţă, dispreţ, ignorare, batjocură nu mai au legătură cu el. Ce tristă continuare a vieţii pentru cei ce se lasă atinşi şi vindecaţi de Dumnezeu, dar nu sunt dispuşi să-şi ridice şi patul ce le aminteşte de mizeria din care tocmai au avut ocazia să iasă!

Mi-ar fi plăcut să-i ştiu numele slăbănogului vindecat. Pentru că aşa cum arăta de-acum, ieşind fericit pe uşa pe care nimeni nu se sinchisise să-i facă loc mai devreme, nu se cuvine să-l mai numim „slăbănog”. Ieşea demn, cu un pat pliant la subraţ, acompaniat de privirile pline de admiraţie sau de invidie ale celor ce au stat atât de aproape de Isus pentru 3 ore, şi fără de folos. Pleca fără să mai prindă continuarea predicii, căci mărturia personală a vindecării lui era mai puternică decât orice omiletică sau hermeneutică. Cât despre rugăciunea pentru bolnavi de la final, Dan (am promis că n-o să-i mai spun „slăbănog”) n-a mai prins-o. Dar n-a avut nimic împotrivă."

De Dan Daragiu.

ITALIA in imagini - Angajatul lunii?

2009-09-11T13:57:00.001+03:00

Dimineata ma trezeam cu Daphne pe pieptul meu si nici in ruptul capului nu ma lasa sa plec. Ma urmarea trista cum ma imbracam, in timp ce se facea comoda sub plapuma mea. Asta in fiecare zi.

O pupam cat sa ii ajunga o zi si imi luam zborul.

Uneori, alegeam sa ma trezesc cu o ora inainte doar ca sa merg la serviciu pe jos, cu castile in urechi, putand astfel sa admir frumusetea orasului si a oamenilor. Alteori, eram in intarziere, si nu prindeam decat rareori autobuzul 8 care ma ducea la serviciu. Obisnuiam sa cobor cu o statie inainte ca sa ma plimb un pic pe faleza si sa imi salut prietenele mele, meduzele. Le dadeam nume si incepusem sa le recunosc, erau zeci si zeci atat de aproape de tarm incat imi puneam intrebari daca nu cumva sunt vreo sirena...

Bineinteles ca ma trezeam din vise cand venea Bora si ma aducea obligata la restaurantul unde lucram. Bora este unul dintre cele mai puternice vanturi din lume si Trieste este recunoscuta pentru acest fenomen. Din pacate, l-am experimentat si eu dupa toate povestile pe care le auzeam despre masini ridicate si azvarlite cat colo, despre oamenii care nu puteau iesi din casa de teama sa nu isi gaseasca sfarsitul si sa nu fie cu picioarele pe pamant si cate si mai cate.

Intr-una din serile in care lucram pe terasa restaurantului La Barca, cerul s-a intunecat dintr-o data, desi eram obisnuita sa privesc cele mai frumoase jocuri de culori cand soarele apunea. Incepuse o vijelie atat de puternica, incat cortul frumos amenajat s-a despicat in fasii mici, terorizand clientii cu picaturile reci de apa, paharele au inceput sa defileze in aer, urmate de farfurii, pana cand au cazut toate la pamant intr-un sunet ascutit care iti facea inima sa trepideze de teama. Am adapostit clientii in restaurantul de jos si am ramas sa strangem ce se mai putea, luptandu-ne cu vantul si cu furtuna imposibila. Atunci mi-am dat seama ca sunt ca o trestie purtata de vant, la propriu, abia ma tineam pe picioare sa pot salva o parte din patrimoniul restaurantului, fara sa mai tin cont ca tremuram toata de frig din cauza suvoaielor de apa ce nu se mai opreau.

La inceput, pentru ca nu stiam sa vorbesc italiana, ma intelegeam cu colegii mei in engleza si prin semne. Mai mult prin semne pentru ca, se pare, engleza nu este o conditie obligatorie sa te angajezi in Italia. Pentru ca, uneori, ma simteam depasita de situatie, Marco si Paco dadeau adevarate showuri de entertainment doar ca sa ma vada zambind. Si reuseau cu varf si indesat.

La fel si Dani care era sufletul petrecerilor la job.

Pentru ca ma simteam singura, imi petreceam mult timp in frigiderul 2/2 unde uneori, eram incuiata de colegii mei scumpi, doar ca sa ma mai racoresc putin, avand in vedere caldura care era afara. Asa mi-am cunoscut iubitul, un cod superb care ar fi facut gelos orice baiat.

Bineinteles ca mi-a fost rapit de langa mine, dar aveam de unde alege dupa cum se poate vedea mai jos.

Ceea ce se vede in filme e foarte adevarat, aveam sa aflu. Cand seful era cu noi, am fi putut fi decorati drept cei mai capabili angajati din lume, dar o data ce ii auzeam scuterul departandu-se, let's rock that party! Jucam darts unde, ca orice incepator am avut parte de noroc si am aruncat din prima in centru, de trei ori la rand, apoi am pierdut toata seara, aruncam cu gheata unii dupa altii, probabil ne imaginam in vreun razboi si cate si mai cate pana venea seful si ne plangeam de oboseala.

Erau insa si zile in care veneam atat de obosita acasa, incat nu imi simteam picioarele si adormeam bustean pana a doua zi cand o luam de la capat. De cateva ori vizitam pisica sefului meu care era incredibil de...expresiva, ca sa nu zic urata.

Acasa in schimb, colega mea de apartament, avea un iepuroi, Pablo cu care ma mai delectam in timp ce faceam zapping la TV, adormind instant dupa cateva minute.

Restaurantul era superb, elemente marine ce m-au facut sa ma indragostesc instantaneu de el, mai ales cand vedeam chipurile clientilor total incantati de locatie.

Specificul restaurantului era pescaresc si de atunci m-a molipsit microbul fructelor de mare pe care le-as manca la orice ora din zi. Incepusem sa scriu retetele pe care bucatarul meu le inventa si, pentru ca ma incadram in tiparul unui turist, facea probe de degustare pe mine. Nu ma suparam deloc!

To be continued.

ITALIA in imagini - Orasul la pas

2009-08-19T00:19:00.015+03:00

Pentru ca nu stiam limba, a trebuit sa o ascult pe strada, la plaja, la serviciu si sa interpretez. Si cat imi mai placea sa ma plimb!
In parcul Miramare unde ma pierdeam printre cararile luminate de un soare perfect, care imprejmuiau un castel alb, demn de printesa care ma imaginam...

... pe faleza, unde invidiam toate cuplurile care se pierdeau o data cu valurile in romantismul pe care erai obligat sa il simti in asa context. Am admirat aici cele mai frumoase apusuri si am ascultat glasul marii desi nu intelegeam prea bine ce imi spunea, dar era tare bine sa stai pe piatra rece si sa te pierzi cu gandul departe...

...in orasul pe care il strabateam fie la pas, fie in autobuzul 8, fie pe Vespa sefului meu cand eram amenintator de in intarziere si care parea, indiferent de mijlocul de locomotie, la fel de fresh, istoric, locul unde se contopea perfect muntele cu marea.

Turistii de care te loveai la tot pasul te faceau sa intri intr-o transa de sarbatoare, de vacanta si era imposibil sa nu te trezesti cu un zambet pe buze si o atitudine pozitiva. In drum spre serviciu eram tot timpul surprinsa de dimensiunile vapoarelor care aduceau turisti pe banda rulanta, turisti aflati in croaziera in timp ce eu lucram si deveneam geloasa la gandul asta, dar il alungam imediat ce ii vedeam concurand care mai de care cu blitzurile si cu wow-urile la vederea orasului.

Sa va mai spun ca majoritatea timpului mi-o petreceam in magazinele care nu se zgarceau cu ofertele si care aveau cele mai frumoase aranjamente in vitrina si de unde trebuia sa ies cu ceva altfel facem infarct?

... in cafenelele care te invitau sagalnic de departe cu specificul lor si nu iti ajungeau zilele sa le treci pragul la toate, impanzeau orasul, trotuarele deveneau neincapatoare inca de la primele ore ale diminetii si continuau asa pana noaptea tarziu. Aici am mancat cea mai buna inghetata care poate exista pe planeta asta, se numeste brivido spatiale si de fiecare data cand ceream cupa asta, ma gandeam sa incerc si alte arome dar nu ma lasau papilele gustative sa le insel.

To be continued.

ITALIA in imagini - Orasul Trieste

2009-08-18T22:59:00.014+03:00

"Tot zicem ca ajungem la vama, dar e 16:40 si nu suntem acolo. De 14 ore suntem pe drum... mi-e dor de el... de iubitul meu. Si nici nu am baterie sa vorbesc cu el:( Mi-e cald. Vreau chec si n-am cutit. S-a topit. Checul."
Asa imi incepeam insemnarile in iulie 2006 cand am iesit prima oara din tara. Nu o faceam pentru peisaj ci pentru un job de student. Am ales Italia pentru ca acolo avea relatii o prietena. Nici nu sufeream italiana, stiam sa numar pana la 15 de la gradinita, in rest nimic altceva. Imi cumparasem un ghid de conversatii dar mi-am zis ca mai bine ma las surprinsa. Am si fost, negativ, in Ungaria cand a trebuit sa platesc cafele de 50 euro pentru ca nu aveam invitatie. Nazisti...

Trieste este un oras de vis. Aflat in regiunea Friuli-Venetia-Giulia, inconjurat de Marea Adriatica este un oras important pentru comert. Trieste este orasul unde se produce Illy Caffe si furnizorul a peste 40% cafea in Italia. Printre centrele turistice se afla amfiteatrul roman construit in primul secol D.H. Catedrala San Giusto si Castelul San Giusto, ambele datand de la inceputul secolului al XIV-lea. Alte cladiri notabile sunt Teatrul Verdi (1801), castelul Miramare (1854) si numeroase muzee.

(Amfiteatrul roman)

(Castelul San Giusto)

In prima zi cand am iesit in oras, am ramas uimita de frumusetea orasului, de cladirile vechi restaurate. Va spun din start, nu sunt fan al arhitecturii antice, din contra, stiu sa apreciez un zgarie nor cand il vad, dar aici era o armonie perfecta intre pietele mari, cladirile impresionante, puzderia de cafenele, magazinele de lux si multimea de turisti.

M-am indragostit de fiecare colt de strada, de fiecare cuvant pe care nu il intelegeam si pe care il repetam pana la exasperare, de eleganta italiencelor si de harmalaia organizata din centrul orasului. Dar cel mai mult si-au pus amprenta asupra mea apusurile de soare. De fiecare data cand credeam ca un apus mai frumos nu exista, seara urmatoare imi dovedea contrariul. Daca cineva inca mai crede ca Dumnezeu nu exista, este ignorant pentru ca numai El poate desena asemenea minunatii. Mergeam aproape in fiecare seara pe faleza si admiram felul uimitor in care Dumnezeu imi spunea noapte buna.

Le vazusem doar la televizor. Niciodata indeaproape. Trieste era raiul lor. Vapoare, iahturi, barci, salupe, mai mici, mai mari, clasice sau ultramoderne, pentru toate gusturile si buzunarele. Nici ca se putea ceva mai frumos de admirat. In drum spre serviciu, le asteptam pe rand, care de care mai impresionante, bucurandu-ma ca un copil de un ou Kinder.

To be continued.

Being ECO

2009-08-17T22:39:00.005+03:00

Nu stiu cat de eco sunt, dar am gasit sfaturile de mai jos in revista Femeia martie 2009 si am zis ca e bine de stiut ce poti face sa salvezi planeta. Am eu o vorba, cu o floare nu se face primavara... dar incepe sa miroasa mai frumos. Poate nu vom revolutiona dintr-o data lumea stingand becul sau portionand apa cu care ne spalam, dar cel putin incepem sa ne dam seama de consecintele traiului nostru fara griji, care impovareaza planeta. Asa vom putea face pasi marunti inspre un aer mai curat. Respecta natura.

Hartia ne poate salva aerul! Un singur copac asigura oxigenul necesar pentru ca 3 oameni sa respire!
De retinut: doar 20% dintre angajatii din birourile americane fotocopiaza documentele fata-verso. daca procentul lor ar creste la 60% s-ar salva anual echivalentul a 15 milioane de copaci.
Un om risipeste intr-un an circa 50 kg. de hartie. Daca ar recicla, ar salva un copac!

Lasa-te de aruncat, colecteaza separat!
Cutiile de bautura din aluminiu reciclat sunt o binecuvantare pentru mediu. Producerea acestora consuma 95% mai putina energie decat a celor din bauxita. Ce inseamna aceasta? In primul rand, cu 95% mai putin CO2 emanat in atmosfera!
Beneficiile reciclarii plasticului asupra mediului sunt extraordinare. Realizarea produselor din plastic reciclat consuma cu 60% mai putina energie (aici intra poluarea aerului) si cu 90% mai putina apa!
Americanii arunca in fiecare an la gunoi ziare care reprezinta echivalentul a 300 milioane de copaci. Fiecare tona de hartie reciclata salveaza 4 barili de petrol. Plasticul este fabricat din petrol. Petrolul este o resursa naturala neinnoibila, deci limitata.

Stii cand sa strangi robinetul?
Nu lasa apa sa curga in timp ce iti perii dintii. Se consuma 9 litri/minut.
Verifica-ti instalatiile de apa. Un robinet defect risipeste 20.000 litri anual.
Foloseste masina de spalat doar daca ai strans o cuva plina de haine. Consumi mai putina apa decat daca ai spala in doua transe, cu jumatate de cuva.
Instaleaza noile capete de dus cu debit redus.
Inlocuieste vechiul rezervor de apa din toaleta cu un model recent. Consum redus!
Uda o planta cu apa in care a fiert un ou. va beneficia de nutrientii eliberati de coaja oului.
Nu folosi apa de la robinet pentru a dezgheta alimentele congelate. Lasa-le peste noapte in frigider.

Afisarea intretinerii iti strica ziua? Iata cateva motive sa ai o zi frumoasa:
Pentru posesorii de centrale termice: dati termostatul cu 1 grad mai putin. Nu veti simti diferenta decat la buzunar! Un singur grad reduce consumul de energie cu pana la 5 procente.
Pentru toti locatarii: Nu incalziti camerele pe care nu le folositi. Chiar daca e vorba de cateva ore! Pur si simplu inchideti usa pentru a le izola de restul locuintei.
E curent? Verificati toate usile si geamurile. Acoperiti orice loc neetans cu spuma sau banda izolanta. 20% din caldura se pierde prin crapaturi!
Scoateti din priza aparatura pe care nu o folositi. Fie si pe perioade scurte. Veti economisi energie. 85% din curentul folosit de electronice este consumat in standby!
Nu lasati usa frigiderului deschisa. Fiecare minut cu usa deschisa necesita alte 3 minute pentru a-l raci la loc.
Nu uscati haine pe calorifer. Ele inghit o mare parte din caldura.
Folositi inteligent flacara aragazului. Fundul vasului de pe foc trebuie sa fie egal sau mai mare decat ochiul aragazului.

Fotografii preluate de pe site-ul www.deviantart.com.

La multi ani, iubitule!

2009-07-25T00:53:00.001+03:00

Stiam ca ai emotii prima oara cand m-ai vazut, pentru ca ti-am zarit coltul gurii cum tremura. Eu il educasem pe al meu, sa nu se dea in spectacol, pentru ca voiam sa fie un moment perfect. Si a fost cand mi-ai zambit, timid, de teama sa nu gresesti ceva. M-ai luat de mana si nu mi-ai mai dat drumul. Doar gara neprietenoasa ne intrerupea jocul mainilor... Imi spuneai inginereste, ca palma mea se potriveste perfect in a ta, iar eu cochetam rational, spunandu-ti ca nimic nu e perfect, doar in vise. Iar tu... esti un visator.
Cand mi-ai soptit prima oara ca sunt frumoasa, te-ai inrosit, de teama sa nu cred ca o spui asa, doar sa iti fie mai usor sa ajungi la inima mea. De aceea, continuiai sa o spui chiar si in diminetile in care eram morocanoasa dupa ce imi priveam urmele insomniilor, ale stresului sau ale ingrijorarilor. Eu iti spuneam ca ce vezi e ce primesti. Iar tu imi raspundeai cu cea mai sincera privire admirativa posibila, pentru ca tu... nu esti superficial.
Ti-ai dat seama ca sunt dificila si ma mir ca nu ai dat bir cu fugitii. In schimb, ai lasat timpul sa te invete sa ma accepti si sa ma iubesti mai mult cu fiecare nou defect pe care il descopereai, fiecare incapatanare care te-ar fi putut indeparta de mine, fiecare slabiciune care ma umaniza. Pentru ca tu... vezi dincolo de puterile mele.
Ai stiut de fiecare data sa imi aduci zambetul pe buze chiar si cand eram cel mai terifiant opozant al sau, pentru ca stapanesti arta binedispunerii. Cand te loveai de raceala mea, nu imi intorceai spatele ci asteptai rabdator sa revin la fata pe care o cunosteai, cu zambetul pana la urechi. Pentru ca tu... esti intelept.
Iti multumesc pentru ca tu crezi in minuni de fiecare data cand ma indoiesc de puterea divina, iti multumesc pentru ca ma incurajezi in intunericul ce se mai abate uneori asupra mea, iti multumesc pentru ma alinti intr-un mod unic si iti multumesc pentru ca dragostea ta pentru mine este reala, acum si aici.
A explica de ce te iubesc nu inseamna iubire ci contabilitate; inimile noastre vorbesc o limba pe care nimeni nu o va putea intelege vreodata. De aceea este perfecta.

La multi ani, iubitule!

Dedicat sorei mele

2009-07-21T17:20:00.004+03:00

Aveam 5 ani cand mi-am dat seama ca pot scapa mult mai usor de fiecare data cand faceam cate-o boacana si credeti-ma, eram pericol public! Solutia? Dadeam vina pe Alina si la cat de micuta si naiva era, dadea din cap si accepta situatia. Alina m-ai invatat lectia sacrificiului pana cand tata si-a dat seama de vulpita din mine si mi-a spus ca pacatul marturisit va fi…pe deplin iertat.
Am ales sa imi continui planul, cu toate ca in acea zi, in timp ce Alina era pedepsita in locul meu, mi-am dat seama, uitandu-ma in ochii ei, plini de lacrimi, ca asumarea responsabilitatii este o povara, dar pe care, mi-am promis sa mi-o insusesc.

Cand am mai crescut, Alina isi facuse un carnetel unde nota toate delictele pe care le faceam si, o Doamne, parca mi se lipeau degetele de toate paharele, stricam hainele mamei imaginandu-ma pe cine stie ce podium si multe altele asemenea pe cand ea, era intruchiparea copilului inger, chiar credeam ca se abtine mult sa nu-si dea in petic, dar m-a invatat lectia cuminteniei.
Sa va mai spun ca ce era mai mare si mai frumos era al meu? Ca intotdeauna trebuia sa fiu prima in orice activitate din copilaria noastra? Ca mie trebuia sa mi se ia cele mai frumoase rochite? Alina m-a invatat lectia smereniei si modestiei, nu degeaba ochii ei mari inspira atata bunatate.

Mama mi-a pus cartea-n brate, ei…matura. Eu am incercat sa schimb ordinea asta si imi exersam talentul de pedagog pe ea. Alina, iarta-ma ca te-am chinuit cu exercitiile de olimpiada la matematica pe care te obligam sa le faci, doar pentru a ma lauda mamei cu nota 2 pe care ti-o dadeam. Iarta-ma pentru ca te-am ingrozit cu lectiile de feniciana, obligandu-te sa inveti un alfabet chirilic pe care il gasisem intr-o carte prafuita de istorie. Din toate astea stiu ca ti-au fost de folos lectiile de engleza pe care ti le scriam pe dulap cu creta, cand era mama la serviciu. Alina m-ai invatat lectia rabdarii, suportandu-mi toate iesirile de dictator.

Iti multumesc pentru ca mi-ai fost pe rand, pacient, elev, client la magazin, ospatar, prietena-mama de papusa, doamna cu care serveam cafeaua improvizata de la ora 5, ascultatorul meu cand predicam in joaca de-a biserica. Iti multumesc pentru ca m-ai iertat dupa ce, iarasi, pe rand, te-am oparit cu ceai, te-am ars cu masina de calcat, te-am taiat la deget, ti-am dat drumul la mana cazand, te-am facut sa-mi fi complice cand aruncam cu sticle, cartofi si apa de pe balcon. Alina m-ai invatat lectia iertarii, desi nu o meritam.
Am mai crescut apoi si te-ai lovit de raceala mea, de lipsa timpului meu, de lipsa umarului meu. Stiu ca ai avut nevoie de toate acestea iar eu nu am fost acolo sa ti le ofer, prea ocupata fiind de persoana mea. Iti multumesc insa ca tu mi-ai oferit timp din timpul tau ori de cate ori aveam nevoie de o manichiura, o noua tunsoare, o cana de apa, plata facturilor sau un drum pana la farmacie. Alina m-ai invatat lectia altruismului, pentru care iti voi fi mereu recunoscatoare.

Intotdeauna am crezut ca esti atat de fragila incat deveneam ca o leoaica atunci cand te necajea cineva sau ti se intampla o nedreptate. Dar, la fel, erai mai ceva ca o razboinica, atunci cand treceam printr-o suparare sau cand aveam inima ranita. Iti multumesc ca aveai grija de mine cand eram bolnava si asta de atatea ori incat iti strigam numele pentru ca … ma alina. Tu m-ai invatat lectia protectiei si pentru asta iti multumesc.
As avea multe sa va povestesc despre sora mea, dar stie ea mult mai bine ca o iubesc si o vreau in siguranta. Este de datoria ta acum, Laurentiu, sa te sacrifici pentru ea, sa fii rabdator pentru ca femeile nu se nasc sotii ci invata pe parcurs, iertator pentru ca de asemenea, unele femei nu sunt perfecte, altruist pentru ca vei avea numai de castigat, protector pentru ca mai presus de toate Dumnezeu te-a pus langa ea pentru a o apara de orice furtuna si iubitor pentru ca inima ei iti apartine de-acum pentru totdeauna.
Dumnezeu sa va tina in mana Lui si nu uita Alina ca, daca nu ti-am spus-o pana acum, ai fost esti si vei fi cea mai buna sora din lume!

........................

Speech tinut Duminica 19 iulie a.c. la nunta sorei mele, Alina.

Bunicii mele

2009-07-09T22:13:00.003+03:00

Dacă aş putea...
Aş cerşi timpului secunde
Pentru a o privi în ochii-i calzi,
Apoi aş lăsa-o să plece,
Oglindindu-se în alţi Ochi,
Mai senini.

Aş cere timpului câteva minute
Pentru a o strânge la piept,
Apoi, i-aş da drumul,
Pentru a se odihni în alte Braţe,
Mai sigure.

Aş ruga timpul să-mi ofere câteva ceasuri
Pentru a-i şterge lacrimile,
apoi, aş lăsa Mâna Lui
Să-i mângîie chipul,
Să-i deseneze zâmbetul...

Aş implora timpului zile
Pentru a-i mai asculta glasul, tainele,
Apoi i-aş lăsa urechea
Încântată de alt Glas,
Mai sublim.

Aş provoca timpul să-mi dea-napoi primăvara
Pentru a-i dărui ultima floare;
Apoi, aş lăsa-o să se desfete
În grădinile Lui mai vii
Şi mai bogate.

..............................................................................

De-aş putea, i-aş cere...
Şi mi-ar da
O eternitate.
Astfel, mână-n mână
Ne-am regăsi
Sub bolta palmelor Sale.

O, de-aş putea...

Poezie scrisă pe 25.01.2004 în amintirea bunicii mele.

Jurnalul unei nopti recente

2009-06-19T13:49:00.003+03:00

2 a.m. - Imi e atat de somn, hai sa dorm.
2:01 - Ce bine ca imi e somn, poate am sa adorm mai repede in noaptea asta!
2:05 - Si totusi, parca pe partea cealalta e ma bine. Sa o incerc.
2:07 - Neah, tot la perete e mai bine.
2:10 - Perna asta ma uraste!
2:15 - Se aud chei in usa. La ora asta se vine?! M-a trezit din somn...
2:16 - Oare a incuiat usa? Ma duc sa verific.
2:20 - Maine trebuie sa ma trezesc mai devreme sa imi colectez vinetele (un joc stupidel pe Facebook), iar mi le fura astia.
2:25 - Doamne ajuta-ma sa fiu mai cuminte si da-mi mai mult timp si vointa sa invat!
2:35 - Oare am incuiat usa? Ia sa mai verific.
2:50 - Cred ca tot pe partea aia ma duc, cum stateam eu bine?

3 a.m. - Maine fac curat in dulap, nu mai gasesc nimic.
3:02 - De ce nu pot dormi?!
3:05 - Hai sa visez ca sunt la plaja si ma ia somnul.
3:11 - Pivnita din trei litere... sau erau patru, unde e integrama aia?
3:16 - Mi-e foame.
3:17 - As manca o supa.
3:20 - Daca nu baga piciorul in viteza aia, nu se simtea bine, uite dle, chiar acum, cand ma apucase somnul!
3:25 - Da-ti de mancare cainelui aluia, ce urla asa?!
3:37 - Ce rochita frumoasa... pacat ca nu avea si numarul meu. De maine ma pun pe expandat.
3:50 - Zzzzzzz

Grup vocal. FENOMENAL!

2009-06-13T23:52:00.000+03:00

Stiati ca....?

2009-06-11T21:21:00.012+03:00

Sursa: www.deviantart.com

Stiati ca...

Daca esti 1 la 1 milion in China sunt 1300 oameni exact ca tine.

China va deveni curand NUMARUL 1 dintre tarile vorbitoare de limba engleza.

25% din populatia Indiei cu cel mai mare IQ este mai MARE decat toata populatia Statelor Unite.
TRADUCERE: India are mai multi copii genii decat ARE America copii.

Stiati ca...

Cererea de joburi top 10 in 2010 nu exista in 2004.

In prezent, studentii se pregatesc pentru joburi care nu exista inca...
folosind tehnologii neinventate inca...
pentru a rezolva probleme pe care nu le vedem inca precum niste probleme.

Departamentul Muncii Statelor Unite estimeaza ca studentii de azi vor avea 10-14 joburi pana la 38 de ani.

1 din 4 lucratori sunt la locul de munca de mai putin de 1 an.

1 din 2 lucreaza acolo de mai putin de 5 ani.

Stiati ca...

1 din 8 cupluri casatorite in ultimul an in Statele Unite s-au intalnit online.

Sunt peste 200 milioane utilizatori MySpace.

Daca MySpace ar fi fost o tara, ar fi fost a 5-a ca marime din lume, intre Indonezia si Brazilia.

#1 loc in lume privind internetul se afla Bermuda.
#19 Statele Unite.
#22 Japonia.

Stiati ca...

Traim in timpuri exponentiale.

Sunt 31 miliarde cautari pe Google in fiecare luna.

In 2006, erau numai 2,7 miliarde.

Cui erau adresate aceste intrebari I.G. (Inainte de Google)?

Primul sms a fost trimis in Decembrie 1992.

Astazi, numarul mesajelor trimise si primite in fiecare zi, depaseste numarul populatiei planetei.

Anii de care a fost nevoie pentru a atinge o audienta de 50 de milioane de oameni:

Radio - 38 de ani

TV - 13 ani

Internet - 4 ani

IPod - 3 ani

Facebook - 2 ani

Numarul dispozitivelor de internet in 1984 era de 1000.
In 1992 - 1.000.000.
In 2008 - 1.000.000.000.

Sunt aproximativ 540.000 cuvinte in limba engleza.
De aproape 5 ori mai multe cate erau pe vremea lui Shakespeare.

Se estimeaza ca un saptamanal precum New York Times contine mai multa informatie decat ar fi putut intra in contact cineva care a trait in secolul al XVIII-lea.

Se estimeaza ca 4 exabiti (4.0 x 10^19) de informatie unica se va genera anul acesta.
Mai mult ca in ultimii 5000 de ani.

Cantitatea informatiei tehnice se dubleaza la fiecare 2 ani.

Pentru studentii care incep o facultate tehnica de 4 ani, aceasta inseamna ca jumatate din ce au invatat in primul an de studiu va fi invechit pana in anul 3 de studiu.

NTT din Japonia a testat o fibra optica care transmite 14 trilioane biti pe secunda pe o singura directie.
Asta inseamna 2660 CD-uri sau 210 milioane apeluri telefonice pe secunda.

Se tripleaza la fiecare 6 luni si se asteapta sa faca asta in urmatorii 20 de ani.

Pana in 2013, se va construi un super computer care depaseste capacitatea de calcul a creierului uman.

Predictiile spun ca pana in anul 2049 un computer de 1000$ va depasi capacitatea de calcul a intregii specii umane.

Stiati ca...

In timpul acestei prezentari, 67 de copii sunt nascuti in SUA.
274 in China.
395 in India.
Si 694.000 de melodii sunt descarcate ilegal.

Ce inseamna toate acestea?

MA CUTREMURA....

2009-05-15T00:12:00.008+03:00

Prima oara mi-a placut la nebunie, eram la gradinita, prefacandu-ma ca dorm dupa masa si a inceput... toti tipau pe la ferestre, care cum sa scape, numai eu cocotata in varful patului tipam si eu, dar de bucurie, extaz si cand s-a terminat am fost bosumflata toata ziua, privita ciudat de ceilalti copii normali.

A doua oara, acum 4 ani, Claudia a inceput sa racneasca si eu m-am pus peste ea ca o closca si cu o mana in sus, in cazul in care se prabuseste tavanul, sa il sustin, gandind eu ca Superman. Dar, intr-un moment de luciditate, am tarat-o dupa mine in usa si abia am scapat de sub mainile ei, pentru ca voiam sa zbor in camera cealalta sa vad ce face Alina, sora mea. Pe ea o prinsese cu foarfeca in mana. Si asa a stat pana a trecut, panicata ca o statuie.

Ultima oara, acum 3 saptamani, m-a gasit singura acasa. Am strans laptopul la piept si am plans o juma' de ora. Cand am crezut ca vine iar, am mai plans o juma' de ora. M-am ridicat apoi cu greu de pe gresia rece, incercand sa trec peste piciorul amortit si sa ajung in sufragerie sa iau contact cu realitatea. Speram sa nu fiu singura care s-a facut de ras. Am descoperit ca da, eram unica...

Cutremurul scoate ce-i mai normal din om: bucurie, protectie, frica, depinde de varsta :).

CURRICULUM VITAE

2009-05-10T16:32:00.008+03:00

Imi place sa cred ca Dumnezeu a scapat pachetul cu complexitate cand m-a creat dar stiu ca El nu face greseli, de aceea, o consider o calitate. Asta ca sa incep cu dreptul si sa credeti ca restul de 99% ca sunt o increzuta. Nici-o sansa, va asigur eu, iar asta v-ar argumenta-o cei 1% care ma cunosc cu adevarat.

Cine sunt eu? Nu stiu cati mai tin minte emisiunea cu acelasi titlu de la RVE. Mie una mi-a placut tare mult, am si participat la cateva editii dar tot nu mi-a raspuns la intrebare. Voi afla raspunsul sus, la Tata. Pana atunci, ma limitez la cei 23 de ani de trai cu mine insami, unul destul de dificil pentru ca desi nu imi plac surprizele, imi daruiesc astfel de momente aproape zilnic, largind barierele propriei existente. V-am zapacit deja, nu? Asta e doar motto-ul ;)
N-am mai scris de foarte mult timp... stiam ca va trebui sa o fac, nu imi imaginam ca e atat de greu totusi sa ma expun aici, in fata mintilor, ochilor, (pre)conceptiilor, criticilor, aprecierilor samd. Totul sau nimic, dupa asta ma ghidez. V-am spus ca sunt perfectionista? Oooooo, da!!! Nici nu vreau sa insist pe subiectul asta pentru ca deja ma enerveaza. Aveam colegi in facultate care ma evitau cand aveam de facut proiecte tocmai pentru ca aveam pretentii prea mari dar nu de la ei, de la mine si ii faceam sa isi piarda rabdarea. Din cauza asta nici nu prea am spirit de echipa... nu am incredere asa mare in cineva, iar daca las totusi pe cineva sa se ocupe de o activitate in orice domeniu, (chiar si daca duce gunoiul), e o chestie doar aparenta, pentru ca, din spate, verific totul :)) Ok, deja ma acuzati de stalinism sau eu mai stiu ce alta minte creata asa ca mai bine trec la alt subiect.

Sa va spun ce imi place, am vazut ca e un tipar si hai sa nu ma departez prea mult de normalitate. Acuzati-ma de orice, dar sunt atrasa de estetic ca ursul de miere si asta include fotografia, arta, chipul si expresia umane, vesmantul, decorul si orice alta modalitate de a surprinde placut. De asemenea, nu las deoparte nici partea invizibila a lucrurilor, cea care de fapt e sursa frumusetii in orice... asa ador sa vad doar partea buna, pozitiva, frumoasa a oricarui lucru, fapt, suflet si sa o valorific de aceea devin ca o leoaica atunci cand lucrurile tind sa porneasca in jos, spre minus...apropo, v-am spus ca imi place matematica? My favorite above everything!

Ok, trebuie sa recunosc, sunt un adevarat life planner addicted si asta interfereaza cu planurile lui Dumnezeu. Am avut de tras din cauza asta, incep sa invat din propriile greseli... stiu ca El ma iubeste mai presus de orice si imi vrea binele desi de multe ori ma lupt cu pumnii in vant aiurea... am asa o pasiune pentru a ma razboi, dneeeee, asta sa v-o spuna cel mai detaliat liderul meu de tineret ;) dar n-am intentii rele, va asigur, numai ca merg pana in panzele albe pentru o cauza... nobila.

Am o pasiune pentru colectii... felicitari, margelute, fuste albe, reviste business si nu in ultimul rand pantofi. Ya, ya, whatever cum ar zice Paul :P

Am o prietena, zicea ca ii place sa miroasa mancarea inainte sa o manace, ciudat, am aceeasi nebunie... dar e fain, incercati ;) nu ma dau in laturi de la o pizza buna cu pui si porumb si ketchup picant, un tiramisu de fructe de padure de la Taverna Sarbului sau o supa de galusti facuta de mama...Ioi, imi ploua in gura, dar e deja 1,25 a.m. Desi asta nu m-a impiedicat vreodata sa nu mananc, din contra, am mai mare apetit dupa 11 noaptea. Kids, don’t do this at home!

Citeam intr-un timp. Acum, mi-e rusine ca nu o mai fac, decat foarte rar si atunci sunt cursurile de la facultate...oaaa, am terminat facultatea, eu ce mai citesc? Aaaa, stai ca incep masterul ;) deh, noroc cu saptamanalul asta de business ca altfel uitam cum mai arata alfabetul ;) Acum, intrerupand gluma, imi place sa citesc foarte mult. Si nu doar mailuri sau Elle, ci foi legate, in coperti colorate si care obligatoriu trebuie sa miroasa frumos, a tus proaspat, ador sa miros cartile... sa miros gandurile autorului....ioiii, suna ciudat?

Imi place sa ma plimb, dar sa fie undeva frumos, sa ma mir asa, cu gura cascata si sa fac poze... sa umblu desculta prin iarba, sa ma abtin sa nu depasesc marcajul intr-un muzeu sau castel, sa rad cu gura pana la urechi, sa ma joc de-a doamnele cum faceam cand eram mica... imi place sa predau, sa stiu ca sunt folositoare cuiva in viata. De fapt, vreau ca in viata asta sa las ceva in urma, sa raman o amintire vie dupa ce voi pleca la Tata si nu doar copiilor mei ci generatiilor intregi. Ma intreb oare cum va fi asta posibil? Ce rost am eu in viata asta pe pamant? Cum te-as putea influenta pe tine?

Sunt mai multe de spus... imi place sa cant, sa spun poezii in biserica si Doamne, ce mult a trecut de cand n-am mai spus una...

Imi place Italia...mai vreau acolo...

Vreau sa fiu fericita.

..........................................................
Gandurile de mai sus le-am scris acum 2 ani iar de atunci s-au mai schimbat cate ceva-uri... Colectionez rochii, nu mai imi place pizza cu pui si porumb ci Capriciosa, am terminat masterul, ma pregatesc de doctorat (si am emotii cumplite), etc... si tot tind spre fericire:)

CE ESTE DRAGOSTEA?

2009-04-23T21:07:00.005+03:00

S-a facut o ancheta printre copiii cu varste intre 4-8 ani cu tema: Ce este dragostea? Spre surpriza cercetatorilor, raspunsurile au avut o profunzime peste asteptari.

Cand bunica a avut un acces de reumatism de nu se putea apleca
sa isi dea cu lac pe unghiile de la picioare,
bunicul a facut-o pentru ea, desi si el avea reumatism la maini. Asta e dragostea!

Rebeca, 6 ani

Cand cineva te iubeste, are un mod deosebit de a-ti spune numele,
incat ti-l simti in siguranta in gura lui!
Billy, 6 ani

Dragostea e cand mergi la restaurant sa mananci si dai toti cartofii prajiti cuiva fara sa-i ceri nimic in schimb!
Crissy, 6 ani

Dragostea e cand faci pe cineva sa zambeasca,
chiar daca e obosit!
Terry, 4 ani

Dragoste e cand mama pregateste cafeaua tatii
si ia o gurita sa vada daca a iesit gustoasa.
Danny, 7 ani

Dragoste e cand spui unui baiat ca e frumoasa bluza lui
si el vine de atunci numai cu bluza aceea.
Noel, 7 ani

Dragoste e cand catelusul tau iti linge toata fata
desi l-ai lasat singurel toata ziua!
Mary-Ann, 4 ani

Cand iubesti, genele tale flutura in sus si-n jos
si de sub ele cad stelute!
Keren, 6 ani

Dragoste e cand mama-l vede pe tata pe WC
si nu i se pare scarbos!
Mark, 6 ani

Cand nu iubesti e interzis sa spui "te iubesc!";
Dar cand iubesti trebuie sa o spui mereu, ca oamenii uita!
Jessica, 8 ani

Scopul cercetarii a fost de a gasi un copil cu o inteligenta afectiva deosebita. Alesul a fost un baietel de 4 ani al carui batran vecin tocmai isi pierduse sotia.

Cand l-a vazut pe batran plangand, baietelul s-a dus la el si i s-a urcat pe genunchi.
Mai tarziu, mama lui l-a intrebat ce i-a spus batranului.
"Nimic! Pur si simplu l-am ajutat sa planga!"

Sursa foto: www.deviantart.com

CE-AS FI DACA AS FI...?

2009-04-21T03:05:00.004+03:00

Leapsa primita de la Hermine si Alex:

O floare:

Un anotimp:

O culoare:

Un animal:

Un obiect vestimentar:

O piesa de mobilier:

O piesa muzicala: Rachel Lampa - If you believe

Un vers: If you believe the dreams come true, There's One that's waiting there for you.

Un peisaj:

Un obiect:

Un instrument muzical:

Un copac (cires):

Un oras (Trieste, Italia):

Persoana publica:

O persoana apropiata: Matusa mea

O carte:

Un fel de mancare:

Un super erou:

Un fenomen al naturii:

O masina:

Un fruct:

O parte a corpului:

Un film:

Dau leapsa mai departe cui doreste:)

Toate pozele sunt luate de pe deviantart.

HRISTOS A INVIAT!

2009-04-16T23:04:00.005+03:00

RAPPING FLIGHT ATTENDANT

2009-03-31T20:53:00.003+03:00

Tocmai am dat peste acest filmulet, absolut delicios! Mi-ar fi placut sa zbor si eu cu el:))

O SAMBATA DE POMINA - A SATURDAY TO REMEMBER

2009-03-30T01:10:00.024+03:00

Vazusem ceva de genul asta doar pe MTV. Se numeste un fel de City Hunt. Timp de 3 ore trebuia sa alergam prin oras si sa indeplinim 22 de sarcini. Echipa noastra era formata din 10 oameni trasi la sorti, care de care mai diferiti, doar asa-i in haita :)) Ne-am denumit Infailibilii. Hai sa vedem cum au decurs evenimentele:

(I've seen this only on MTV. Its called something like City Hunt. For 3 hours we had to run all over the city and accomplish 22 tasks. We drew our names so our team included 10 different people as in personality. We called ourselves The Infallibles. Let's see how things worked:)

1. Scrieti-va cate o litera din numele echipei pe talpa stanga si formati un cuvant.
(Write a letter from the name of your team, on your left sole and form a word.)

2. Cele mai strambacioase figuri.
(The best funny faces.)

3. Inghesuiti intr-o cabina telefonica.
(Squeezed in a phone booth.)

4. Cereti unei maturatoare obiectul muncii iar daca aveti vesta ei pe voi, bonus.
(Ask a street sweeper his broom and do his work. Bonus, if you have his coat on you.)

5. Luati pulsul unei farmaciste.
(Take the blood pressure of a chemist.)

6. Spalati parbrizele a 5 masini intr-o intersectie si cereti bani. Bonus, daca una dintre masini e Honda.
(Wash 5 cars in an intersection and ask for money. Bonus, if one of the cars is a Honda.)

See our nice, beautiful Honda?:)

7. Poza cu o reptila. Daca e in jurul gatului si e sarpe bonus.
(Picture with a reptile. Bonus if its a snake around your neck.)
N-am avut de unde, dar e si dragonasul ala bun la ceva:)
(We couldn't find any, but this little dragon is worth something too.)

8. Probat de incaltaminte pe piciorul stang. Bonus daca sunt adidasi albi.
(Try shoes on your left foot. Bonus if they are white sneakers.)
Singurii care am facut poza in grup;))
(Only ones who took a group picture.)

9. Poza lipiti de geamul unui magazin.
(Stuck to a shop's window.)

10. Hora Unirii in piata cu acelasi nume, cantand Hai sa dam mana cu mana! (poza + video)
(A traditional dance in Romania in Unity Square, while singing a traditional romanian song.)

11. In aer.
(In the air.)

12. O masina cu peste 200.000 km la bord.
(With a car with over 200.000 km on board.)

13. Alimentati o masina la benzinarie. Bonus daca e Toyota Auris neagra.
(Filling the tank of a car. Bonus if it's a black Toyota Auris.)

E clar ca Dumnezeu ne-a pus masina in drum;))
(Of course God planted this car on our way.)

14. Langa un simbol sau o sigla care sa aiba denumirea unui din echipa. Bonus daca este nume din Biblie.
(Near a symbol or a sign with the name of someone in our team. Bonus if its a biblical name.)
Am avut-o pe Melinda in echipa.
(We had Melinda in our team.)

15. Intrati in baia unui membru din echipa, inchideti usa si trageti apa.
(Walk into a team's member bath, close the door and flush the toilet.)

16. Faceti poza cu o masina de politie cu usile deschise. Bonus daca unul dintre voi este in masina. Super bonus daca sunt 5 dintre voi in masina.
Din pacate nu am dat peste nici-un politist care sa nu fie speriat de Youtube sau bloguri;)) asa ca... data viitoare aceasta sarcina:)
(Take a picture near a police car with doors open. Bonus if one of you is in the car. Super bonus if 5 of you are in the car. Infortunately, we didn't cross any unfreaked of Youtube and blogs cop so..next time!)

17. Poza intr-un vagon de tren. Bonus daca este locomotiva. Nu am mai avut timp sa ajungem si la gara. Asadar... next time!
(Take a picture in a train. Bonus if it's a locomotive. But, we run out of time so we didn't make it to the train station. Also, next time!)

18. Mergeti la cineva care nu este membru din echipa si salutati-l cu: Ce mult ma bucur sa te vad!
(Visit someone who is not a team member and greet him with: how pleased am i to see you!)

19. Poza la mormantul lui Eminescu. Bonus cine aduce lista cu cele mai multe titluri de poezii scrise de el.
(Take a picture at the Eminescu's grave, [he is the most famous writer in Romania]. Bonus who brings the longest list with poems title he wrote.)

20. Cantati imnul Romaniei in fata unui steag.
(Sing Romania's hymn near a flag.)

21. Urcati scarile rulante care coboara.
(Go up on a escalator that is going down.)

22. Cireasa de pe tort si cea mai penibila dintre toate:
Cantati un colind in metrou intre doua statii.
(And the best of the best and the top unpleasant task was to sing a carol in a subway train between stations.)

In concluzie, am facut bataturi in picioare si o febra musculara de neimaginat dar s-a meritat, ne-am distrat pe cinste si am reusit sa cunosc o parte dintre cei cu care doar ma salutam in biserica, deci tot e ceva :) Nu sunt in toate pozele pentru ca m-am ocupat de regie, filmat si pozat. Astept o alta sambata de pomina!
(In the end, i had corns in my feet and muscular fever but it all worth it, we had a great time and i got to know some of the people i was just saying hi in the church. I am not in all the pictures because i was in charge with the direction, recording and taking pictures. I can't wait to another Saturday to remember!)

GENERATIA '80

2009-03-26T16:31:00.016+02:00

Nu stiu cine a scris textul de mai jos dar ma recunosc in acea perioada...

........................

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor are fac parte din generatia noastra, GENERATIA X. Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2009 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca "noi nu stim nimic".

Eu fac parte din ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava", "PacPac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei, a perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, TwinPeaks, Dallas .. Si cine zice ca nu s-a uitat, ori minte, ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif", "Ciresarii", si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti",sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, tot noi suntem generatia care eram pe afara cu paine unsa cu unt sau mere, prune sau nuci si daca aveai o portocala se aduna toti copii din scara...

Nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...

...................................

Eu tin minte ca faceam colectie de surprize Cindy, Turbo, Minti... si acum il mai innebunesc pe Gabi uneori ca vreau guma MINTI :) Ieseam afara cu un codru de paine si nu ne era rusine. Azi copiii merg aproape zilnic la fast-food.

Ma uitam la strumfi pe canalul bulgarilor si stateam cu furculita infipta in carcasa televizorului ca sa avem semnal. Mama uita oala cu ciorba pe foc cand incepea Sandy Belle. Doamne, ce amintiri frumoase... Azi copiii se uita la desene animate sunt cu tot felul de monstrii, Pokemoni si alte specimene.

Ne rugam de mama sa ne lase o jumatate de ora afara cu presuletul si trebuia sa stam obligat-fortat in fata blocului, sa ne monitorizeze mai bine de la balcon. Ne regaseam cu vecinele si incepeam jocurile de-a mama si de-a tata cu papusile, de-a restaurantul, umplandu-ne de noroi cu frunze, specialitatea casei... Tot timpul stiam ca sunt privita de sus, d'aia nici nu reuseam sa ma strecor pana in spate unde era adevarata distractie...baietii ;)) Cand ii prindeam, ce ii mai alergam! Ma inroseam la "flori, fete si baieti", asteptand sa mi se rosteasca numele desi niciodata nu il auzeam... Ce echilibristica mai faceam pe bara de batut covoare, de cate ori nu am cazut in cap si nu am mai fugit la mama de frica sa nu mi-o fur... Mergeam in spatele cofetariei si cerseam prajituri cu copiii mai indrazneti. Cumparam paine pentru vecina si imi dadea si mie bani de un covrig. Seara, mama alerga dupa noi pentru ca nu voiam sa intram in casa... Azi copiii au locuri speciale de joaca sub supraveghere permanenta.

Am baut si eu la TEC suc de kiwi, era plin de chimicale dar asa bun mi se parea... habar n-aveam ce sunt kiwi dar culoarea aceea verde, total diferita de celelalte mi se parea cea mai delicioasa. Ma jucam de-a TipTop MiniTop cu spray-ul pe post de microfon, topaind de nebuna in varful patului. In ziua de azi, copiii au Karaoke Systems.

Abia asteptam vacantele pentru a merge la tara, la bunicii, voiam sa ma joc cu verisorii, sa plimb vaca, sa adun stir pentru porci (bine, pe astea nu le asteptam), sa ma catar prin copaci, sa ma joc cu toti vecinii si stiam ca se uitau admirativ la mine pentru ca eram de la oras si treceam clasa a V-a, ceea ce era dificil pentru multi dintre ei sa urmeze scoala mai departe. Radeam de altii cand erau intepati de albine, mergeam la furat de struguri si ajungeam acasa cu genunchii zdreliti in fiecare vara. Azi copiii merg la DisneyLand si in excursii cu clasa in Roma, Londra sau Paris.

La scoala eram in permanenta urmariti sa avem unghiile curate, parul ingrijit, uniforma calcata iar profesorii erau dumnezei. Niciodata nu le calcam de sub cuvant, cand intrau in clasa, indiferent de materie, toti aveam cate un nod in gat. In pauze, completam oracole, se mai cereau prietenii si se spuneau bancuri. Azi o avem pe eleva porno, bibliotecara porno, profesoara porno.

............................................

Stau si ma gandesc daca mai vreau copii...poate doar daca s-ar deschide portile planetei Marte si s-ar face o selectie de cultura. Sunt nostalgica.

AVOCATII DREPTATII SI MICILE LOR SCAPARI

2009-03-24T17:15:00.005+02:00

Cele ce urmeaza au fost extrase dintr-o carte numita “Disorder in the American Courts” si sunt lucruri reale spuse in timpul proceselor:

AVOCATUL : Aceasta astenie grava va afecteaza memoria ?

MARTORUL : Da.

AVOCATUL : In ce fel va afecteaza memoria ?

MARTORUL : Uit.

AVOCATUL : Uitati ? Ne puteti da un exemplu de ceva pe care l-ati uitat ?

AVOCATUL : Doctore, e adevarat ca daca o persoana moare in somn, el nu-si va da seama de treaba asta pana a doua zi dimineata?

MARTORUL : E adevarat ca dumneata chiar ai trecut examenul de barou ?

AVOCATUL : Fiul cel tanar, cel de douazeci de ani, ce varsta are ?

MARTORUL : Are 20, cam ca si IQ-ul dumneavoastra.

AVOCATUL : Erati de fata cand v-a fotografiat?

MARTORUL : Glumiti?

AVOCATUL : Deci data conceperii (bebelusului) a fost 8 August.

MARTORUL : Da

AVOCATUL : Si ce faceati dumneavoastra atunci?

MARTORUL : Cam ce credeti ca faceam?

AVOCATUL : Ea avea trei copii, asa e ?

MARTORUL : Da.

AVOCATUL : Cati din ei erau baieti ?

MARTORUL : Niciunul.

AVOCATUL : Era vreunul din copii fata ?

MARTORUL : Onorata Curte, cred ca am nevoie de un alt avocat. Pot sa-mi iau un alt avocat ?

AVOCATUL : Cum s-a incheiat primul dumneavoastra mariaj ?

MARTORUL : Prin moarte.

AVOCATUL : Si prin moartea cui s-a incheiat ?

MARTORUL : Incercati sa ghiciti !

AVOCATUL : Puteti descrie individul ?

MARTORUL : Cam de inaltime medie si purta barba.

AVOCATUL : Era barbat sau femeie ?

MARTORUL : In afara de cazul in care era vreun Circ in oras, as merge pe varianta barbat.

AVOCATUL : Doctore, cate din autopsiile pe care le-ai facut au fost pe oameni morti ?

MARTORUL : Toate. Cei inca vii … se zabat prea mult !

AVOCATUL : TOATE raspunsurile dumneavoastra trebuie sa fie ORALE. Bine ? La ce scoala ati fost ?

MARTORUL : ORALE.

AVOCATUL : Va amintiti la ce ora ati examinat trupul ?

MARTORUL : Autopsia a inceput la ora 8.30 p.m.

AVOCATUL : Si D-nul Denton era mort in acel moment ?

MARTORUL : Daca nu, in mod sigur a fost pana am terminat autopsia !

AVOCATUL : Esti calificat sa dai o mostra de urina ?

MARTORUL : Dar dumneata chiar esti calificat sa pui intrebari ??

Si … cireasa de pe tort !!!

AVOCATUL : Doctore, inainte sa faci autopsia, ai cautat sa vezi daca mai avea puls ?

MARTORUL : Nu.

AVOCATUL : Ai controlat tensiunea ?

MARTORUL : Nu.

AVOCATUL : Ai verificat daca mai respira?

MARTORUL : Nu.

AVOCATUL : Deci e posibil ca pacientul sa fi fost inca viu atunci cand ai inceput autopsia ?

MARTORUL : Nu.

AVOCATUL : Cum poti fi sigur Doctore ?

MARTORUL : Pentru ca creierul lui statea pe o tavita pe biroul meu.

AVOCATUL : Inteleg, dar nu ar fi putut totusi ca pacientul sa fie viu, in ciuda acestui lucru ?

MARTORUL : Ba da, e posibil sa fi fost viu si sa practice avocatura.

MATEMATICA E TOTUL

2009-03-15T15:27:00.009+02:00

Primii bani castigati de mine au fost in clasa a IV-a. Am venit acasa cu 300 de lei, primiti dupa olimpiada la matematica pe tara. Iesisem pe locul III. Eram euforica, ii tineam stransi in mana si ma gandeam sa ii pun bine si sa imi iau... dar nici bine nu apucasem sa imi fac planuri ca tata veni la mine si-mi spuse doar atat: Da-mi mie banii aia, trebuie sa cumpar ceva si nu am, ti-i aduc diseara. I-am dat cu mana tremuranda... Dar felicitarile unde sunt? Ma gandeam eu...
Nici in ziua de azi nu am apucat sa cheltui banii aia, pentru ca nu i-am mai vazut de atunci.

Venise clasa a V-a. Intrasem la clasa speciala de mate-info ca si premiu din partea scolii. Ma mandream cu mine, abia asteptam sa le arat celorlalti colegi ce stiu eu sa fac cu cifrele. Dar, cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, am ramas corijenta la matematica in clasa a VI-a. Munceam pe branci, si brancile in gol, sa iau un 4,50 in teza sa imi iasa 5. Dar nu reuseam, uram cartile alea de olimpiada din care ne dadea lucrari. O uram pe Andreea Stoleru care era cea mai buna la matematica...si la romana...si la desen...si la...toate! Tot in semestrul ala am ramas corijenta si la franceza. Tin minte si acum cum urcam scarile pana la 10 cu viteza melcului impleticit si cum zgariam cu lama cerneala rosie din carnet ca sa trec eu acolo 5, nu 4. Sa nu ma bata mama.
Oricum, tot pe scara am dormit in seara in care au aflat, pana la urma.

Clasa a VIII-a venise ca un vartej, incepusem meditatiile cu o batranica ce ma impresiona prin cum tragea liniile atat de drepte, cu mana libera! Am dat un party in gandul meu cand am inteles in sfarsit cum se rezolva ecuatiile de grade mai mari ca 4. Am luat capacitatea, spre usurarea mamei.

Am dat la liceu, pe atunci in afara de capacitate mai dadeai un test ca sa intri la liceu, eu am vrut la unul economic si a trebuit sa dau...matematica. O saptamana a durat pana am aflat rezultatul. Aveam cosmaruri cu cifre, ma inghiteau, ma urmareau si imi strigau cu vocea mamei ca sunt o ratata, buna la nimic daca nu stiu matematica. Am intrat.

Ma schimbasem total. Nu mai eram fata aceea sfioasa, care venea cu o jumatate de ora inainte de inceperea orelor si se ascundea in spatele scolii doar ca ceilalti sa nu o vada cat de urata si proasta e, aveam impresia ca imi era scris in frunte. Nu mai eram fata aia care ii batea pe baietii din clasa daca o necajeau cumva. Nu mai eram fata aia indragostita de cel mai frumos baiat din scoala, si care nega vehement lucrul acesta. Ajunsesem la liceu, eram fata mare de-acum. Imi luasem angajamentul sa invat bine. Si, inainte de toate, sa inteleg o data pentru totdeauna matematica asta scarboasa.

Ma rugasem pentru un profesor bun. N-am avut parte, Dumnezeu a vrut sa ma invete o lectie pe care multi o omit. Iti poti fi propriul dascal daca ai vointa. Am inceput sa citesc, la propriu vorbind, cartea de matematica. Aveam atatea nelamuriri ca a trebuit sa scot cartile prafuite din generala sa inteleg anumite notiuni ce ma chinuiau si peste care nu puteam trece la nivelul urmator. A venit si prima teza.

Au venit tezele! Spuse Mihaela, trandind usa vestiarului in care se ridica sudoarea pana la tavan. Fetele isi luau repede maiourile pe ele, impingandu-se cat mai aproape de Mihaela pentru a afla rezultatele. Care a fost cea mai mare nota? Intreba Irina, una dintre cele mai destepte colege. O priveam admirativ. Era frumoasa, cea mai frumoasa de fapt din clasa, desteapta, gingasa, iti venea sa ii dai numai 10. Chiar si daca era absenta.
9, spuse Mihaela gafaind, dupa atata alergat pe scari. Wow, desteapta tare Irina asta, ma miram eu in sinea-mi, in timp ce mi se perindau prin fata subiectele dificile ale tezei. Cine a luat 9? M-am auzit intreband. Auzi ce intrebare prosteasca, parca nu era evident. Doar statea in fata mea, mandra ca o statuie geniala.
Cum cine? spuse Mihaela.
TU!

A fost un moment de rascruce in viata mea. A trebuit sa ma dezmeticesc bine cu acel nou statut pe care il capatasem. Gloria venea cu o responsabilitate pe care nu stiam daca eram in stare sa o intretin. Nu voiam sa imi dezamagesc colegii, pentru ei faceam sute de exercitii pe sub banca in timpul orelor de romana, filosofie, economie samd. Pentru ei ma certam cu profesoara de matematica in fiecare ora, pentru ca era incapabila sa rezolve un exercitiu fara sa umple doua table. Pentru ei se tinea ora de matematica doar pentru ca eu eram singura care voia sa stea cand toti voiau sa traga chiulul. Pentru ei ieseam la tabla cand nimeni nu ridica mana sus. Pentru ei acceptam porecle gen Einsten, Integrala. Ma simteam ca Superman. Woman, in fine.

Profa de mate era genul acela comunist, care venea cu caietul plin de exercitii rezolvate de geniul de barbasu', ea nefiind in stare sa rezolve un exercitiu dintr-o culegere pe care i-o propuneam, dar care nici in ruptul capului nu mi-ar fi dat 10. I-am aruncat un teanc de caiete pline de probleme rezolvate pe catedra ca sa imi puna un 10 in catalog si mi-a spus ca nu le-am facut eu. Am trecut la tabla de o suta de ori sa ii arat o metoda mai usoara de rezolvare a unui exercitiu si mi-a spus ca ma complic. La teza, ultimul exercitiu imi era dedicat, sa nu cumva sa iau 10. Pentru ca ieseam la tabla in fiecare ora, imi dadea 9 pentru activitate, aceeasi nota pe care o dadea la toti care ieseau de 2 ori pe semestru. De ce? am intrebat-o intr-o criza de isterie, cand nu mai rezistasem dupa 4 ani de munca. Ca sa ii incurajez si pe ceilalti. Si cum mine, cum ramane?....

Niciodata nu mi-a iesit media 10 la matematica in liceu.

In facultate, la examenul de matematica am luat 10. In sfarsit...

p.s. Pentru toti cei care spun ca inveti la o materie doar daca profesorul este bun...nyet, eu am invatat pentru ca am vrut sa vad daca se poate.

p.p.s. Semnatura mea si acum este integrala de la -p la p din ellen dx;)))))

p.p.p.s. Urmatorii bani castigati au fost in clasa aX-a cand m-am apucat de dat meditatii la matematica.

LEAPSA DE LA SOHO

2009-03-06T22:40:00.002+02:00

Am primit si eu leapsa asta de la soho si o dau mai departe cui vrea;) e foarte draguta ;)))
Iata instructiunile:
1. Go to Wikipedia. Hit “random” or click here
*The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

2. Go to “Random quotations” or click here

*The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

3. Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here

*The third picture, no matter what it is, will be your album cover

4. - Use Photoshop or similar to put it all together.

Iata si opera mea:

THANK YOU DAD, THANK YOU MOM

2009-03-03T23:48:00.001+02:00

Am gasit filmuletele de mai jos pe www.evangelize.com. Mi-au placut la nebunie, sunt simple dar de efect.

DAD MEMORIES

2009-03-02T20:30:00.002+02:00

Ce rau ca nu am avut si eu un tata care sa imi spuna toate chestiile astea.

DE CE O IUBIM PE MAMA

2009-03-01T23:45:00.010+02:00

Inca nu e 8 martie, dar cum eu scriu doar cand e ceva interesant de impartasit, mi-am zis de ce nu acum? Am citit asta undeva...

"Mama si tata se uitau la televizor cand mama a spus: "Sunt obosita si e tarziu. Cred ca ma voi duce in pat.'

O ia spre bucatarie ca sa faca sandvisurile pentru a doua zi.

Spala castroanele de popcorn, scoate carnea afara din congelator pentru cina din seara urmatoare, verifica cerealele, umple borcanul cu zahar, pune linguritele si castroanele pe masa si pregateste filtrul de cafea pentru a doua zi dimineata..

Apoi pune niste rufe la uscat, mai baga niste haine in masina de spalat, calca o camasa si coase un nasture care cadea la o camasa.

Strange piesele jocului ramas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aseaza agenda de telefon la loc in raft.

Uda cateva plante, goleste un cos de gunoi si pune un prosop la uscat pe bara.

Se intinde, casca si o ia spre dormitor. Se opreste la birou si scrie o notita pentru profesoara, numara niste bani pentru excursia de maine si ridica o carte de scoala cazuta sub scaun.

Scrie o felicitare pentru ziua de nastere a unui prieten, o baga in plic, scrie adresa, o timbreaza si scrie o notita pentru cumparaturi. Le pune pe amandoua langa geanta ei..

Mama isi curata fata cu demachiantul ei 3 in 1, isi da cu crema de noapte antirid, se spala pe dinti si isi curata unghiile.

Tata ii striga: "Credeam ca te duci in pat".

"Sunt pe drum", raspunde ea.

Adauga apa in vasul cainelui, da pisica afara si se asigura ca usile sunt inchise cu cheia si ca lumina e deschisa pe terasa.

Se uita in camera copiilor, le stinge lampile de pe noptiere si televizorul, ridica o camasa, arunca niste sosete murdare in cosul de rufe si vorbeste un pic cu unul dintre copii care inca isi termina lectiile.

In camera ei isi potriveste alarma la ceas, isi aseaza hainele pentru a doua zi si indreapta raftul de la pantofi.

Mai adauga 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pentru a doua zi. Isi spune rugaciunea si vizualizeaza implinirea dorintelor ei.

...Minunat!...

In acelasi timp tata inchide televizorul si anunta nimanui in particular: "Ma duc in pat".

Si o si face ... fara nici un alt gand."

Efeseni 6:2 "Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta" - este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă -

NE VEDEM?

2009-02-28T21:20:00.002+02:00

L-am vazut prima oara pe blogul lui Bogdan si mi-a placut povestea. Un tip apatic descopera placerea de a trai. Sper sa va placa.

LEAPSA PENTRU INA SI LAURA

2009-02-25T23:06:00.008+02:00

Am citit pe blogul lui andy de leapsa asta, am zis sa incep si eu. Azi am scris 82.

Yeeeeee. Am vrut sa imi intrec recordul. Dupa o zi...
96 de cuvinte

Speedtest

Inca mai sper sa ajung la 100...

Dau mai departe Inei si Laurei.

Testul se gaseste aici.

LECTII DE AUTOAPARARE

2009-02-17T22:47:00.002+02:00

9 reguli pentru a-i curta fiica

2009-02-13T11:28:00.002+02:00

Iată 9 reguli pentru a-mi curta fiica:

1. Dacă oprești mașina pe aleea mea și claxonezi, ar trebui să livrezi un pachet, pentru ca în nici-un caz nu iei pe nimeni!

2. Nu îmi atinge fata în fața mea, o poți privi, dar nu mai jos de gât.

3. Nu am nici-o problemă cu modul în care te arăți prin casa mea cu indispensabilii la vedere și cu blugii două numere mai mari, vreau doar să mă asigur că, pe perioada întâlnirii cu fata mea nu îți vei pierde, accidental, pantalonii sau boxerii, de aceea îi voi securiza de talia ta cu pistolul de cuie, înainte de a pleca din casă.

4. Sunt sigur că ți s-a spus că în ziua de azi, sexul fără metode de protecție te poate ucide, vreau totuși să elaborez: eu sunt protectorul și eu te voi ucide!

5. Nu am nici cea mai mică îndoială că ești foarte popular printre fete, dar dacă ieși la o singură întâlnire cu fiica mea, vei continua să ieși cu ea, și numai cu ea până când te va părăsi. Acum, ca lămurire, dacă îmi faci fata să plângă, și eu te voi face să plângi.

6. Când stai in hol și îmi aștepti uimitoarea fiică, nu sta și te holba o oră până vine, știi, daca tot stai așa de mult și aștepți, te-ai putea face util, eu știu... schimbându-mi uleiul la mașină.

7. Următoarele locuri nu sunt potrivite pentru a-mi duce fiica la o întâlnire: oriunde este un pat, o canapea, de fapt, oriunde este ceva mai moale ca un scaun de lemn. Oriunde nu sunt părinți, polițiști sau măicuțe la vedere. Un film ar fi bun, dar fără conținut romantic sau sexual. Filme cu fierăstraie sau crime, astea sunt ok. Un joc de hokey e bun... de fapt, cel mai bine ar fi sa o duci undeva unde sunt bătrâni, la un azil poate.

8. Nu mă minți. Poate îți par depășit dar în tot ce o privește pe fiica mea sunt Zeul-Atocunoscător-Nemilos al universului tău!

9. Teme-te, teme-te rău. De îndată ce ai parcat mașina pe aleea mea, ieși din mașină cu ambele mâini la vedere. Spune parola perimetrului și anunta cu voce clară că mi-ai adus fiica în siguranță și devreme, apoi întoarce-te la mașină. Nu este nevoie să intri în casă, fața camuflată de la fereastră, ai ghicit, sunt eu.

Cred ca fiică-sa e celibatară de mult :))

99 BALLOONS

2009-02-07T15:17:00.001+02:00

DUDE, WHAT'S THE NUMBER FOR 911?

2009-01-24T11:03:00.010+02:00

Asta ca sa va lamuriti cu privire la pestrita lume americana... Gabi lucreaza pentru o companie IT din State ce a deschis in Romania un departament care rezolva problemele abonatilor (normal, doar nu aveau sa-si plateasca co nationalii, si-asa in criza, de 4 ori mai mult...). Iata ce a ajuns la urechile lui din guritele celor care ar trebui sa aiba mai mult habar de calculatoare decat oricine....

- Ajutor, Pizza Hot mi-a acaparat ecranul! (un obisnuit pop-up)

- De unde esti? - Din Romania. - Aaa, din cealalta parte a Statului.

- De unde esti? - Din Romania. - Unde e asta, in India?

- De unde esti? - Din Romania. - Stiu, stiu, e in Australia.

- De unde esti? - Din Romania. - Unde e asta? - Este o tara in estul Europei. - Pe bune? Credeam ca Europa este o tara si Franta e capitala ei.

- Buna ziua. Cum va numiti? - Sunt dl. Chu-Chu.

- Care este id-ul dvs (screen name)? Stati sa verific....IBM (citise marca ecranului).

- Trebuie sa apasati pe tasta windows. - Ce e asta? - Este tasta cu logo windows. - Dar eu nu o am... - Vedeti tasta aceea lunga, se numeste spatiu. Langa ea, sunt tastele ctrl si alt, intre care se afla tasta windows. - Oooo, am gasit-o!!!!! - Bun, acum apasati tasta F. - Unde e asta?

- Care este sistemul de operare pe care il folositi? - Nu stiu. - Va rog, restartati calculatorul si spuneti-mi ce logo va apare pe ecran. - Imi pare rau, nu vad nimic, ecranul meu este negru. - De ce? - Am inchis monitorul.

- In timp ce vorbim aproape ca iti vad fata. Semeni cu boxele.

- Buna ziua, nu ma pot conecta la net. Nu imi merge mouse-ul!

RETROSPECTIVA ANULUI 2008

2009-01-03T21:55:00.015+02:00

Eh, nu imi vine sa cred ca a trecut 2008.

Un an in care dupa 17 alti ani, mi s-a indeplinit cea mai obsedanta si normala dorinta: sa o cunosc pe sora mea, Ana.

Un an in care am invatat ca a lucra in fata calculatorului, in pijamale, imi poate aduce plimbari nesfarsite la mall.

Un an in care am trait sa vad, in sfarsit, nunta Emei, prietena mea, unde am simtit pentru prima oara emotiile unei domnisoare de onoare, la croitor, in biserica, tremurand cu florile in mana, in timpul sedintelor foto pentru ca rochia abia imi permitea sa respir.

Un an in care nevoia m-a invatat sa gatesc si am descoperit ca imi place, spre fericirea tuturor!

Un an in care am petrecut cele mai ingrozitoare 14 ore din viata mea, captiva in al 3-lea ca marime aeroport din lume, nedormita de 40 si ceva de ore, dar unde am testat dragostea lui Dumnezeu si unde am descoperit ca si cand sufar de singuratate si imi pica ochii in gura, tot gasesc o curiozitate deosebita sa colind prin toate terminalele.

Un an cu cea mai tare vacanta ever, incepand cu first-uri in multe domenii cum ar fi calarie, roller coasters, tubing, si alte animale in Cincinnati si terminand cu London Eye si Big Ben pe care mi-am dorit sa il vad inca de cand eram mica si urmaream la TV emisiunea aia de limba engleza.

Un an in care mi-am pus pentru prima oara patinele si m-am avantat pe gheata. Tot timpul tinuta in lesa de cate cineva, pentru ca n-am echilibru. Batranetea...

Un an in care, in sfarsit, dupa atatea cautari, care au durat peste 15 ani, mi-am gasit rochia de mireasa de vis! E perfecta, parca special creata pentru mine. Nu, nu ma marit inca dar daca e ceva ce ador pe lumea asta e colectia mea de reviste pentru mirese. Bine, si colectia de reviste Business. Chiar si colectia de servetele si carnetele. In fine, m-am departat de la subiect, ideea e ca sper numai sa nu ma razgandesc in privinta rochiei pana la fericitul eveniment.

Un an in care am reusit sa ma duc 90% la toate cursurile la master, ceea ce ar trebui medaliat, avand in vedere ca puteam sa dorm si acasa...

Un an in care cele 5 zile de leneveala la soare m-au facut sa iubesc, din nou, marea.

Un an in care m-am maturizat, "sentimentaliceste" vorbind si aici tot meritul il are Gabi care mi-a suportat fitzele cu stoicism. Am invatat ca ce nu te omoara te face mai puternic si daca, cu toate defectele mele inca sunt iubita, e mare lucru.

Cum am trecut anul? Inchisa in bucatarie pentru doua zile, pentru ca invitatii mei sa fie fericiti. Si au fost, banuiesc...

NUNTA CU REMORCARI

2008-12-15T13:27:00.008+02:00

Mi-au taiat cablul TV. Nu ma uitam, dar stiam ca e acolo pentru o Esca (informare) sau un Diaconescu (in caz de depresie). In fine, nu despre asta vreau sa postez.

Ema, prietena mea cea mai buna s-a maritat vara asta. Nu vreau sa insist pe cat de superba a fost nunta ci pe un eveniment de toata pomina.

Ecuatia sta in felul urmator: 4 domnisoare de onoare, imbracate la fel, rochii stramte si tocuri cui + o Dacia = oprit motor, banda a doua, Viilor.
Rezolvare ecuatie: proptit in tocuri + impins la Dacie = show pe Viilor => gura casca in tramvai, hohote de ras in masinile care facusera coada, afirmatii colorate si poze fratilor, poze facute cu mobilul! Adevarul e ca nici eu nu as fi scapat asa one in a lifetime momment.

Am scapat imbujorate dar cu coafurile, tocurile si crapaturile intacte.

ALL THINGS ARE POSSIBLE

2008-11-12T01:14:00.004+02:00

M-a impresionat...pentru toti viitorii tatici

2008-11-03T00:14:00.001+02:00

Londra in imagini

2008-10-30T11:58:00.006+02:00

Tower Bridge

Prima corabie folosita in Piratii din Caraibe I

Malul Tamisei inainte de maree

Westminster Abbey

London Theater

Double decker bus

Eco mime

London Eye

Millenium bridge

Big Ben

Rachel Ray

2008-10-29T11:17:00.003+02:00

Una dintre pozele cu baloti facute de Ana... mi-e asa dor de ea! Voiam doar sa mai amintesc aici pe blog o chestie ce m-a impresionat foarte tare in calatoria mea. Alergam la un moment dat printr-un supermarket dupa branza, struguri, cola si altele si am dat de un raft cu noi aparitii literare printre care si o carte de bucate scrisa de Rachel Ray pentru care am facut un "cult" ;)) am apucat doar sa vad culoarea verde de pe coperta cand Margaret si Ana m-au tarat pana la casa pentru ca nu mai era timp de poposit, ne grabeam la casa de pe lac. Mi-a fost asa ciuda ca nu mi-am cumparat-o, stiam ca la noi nu o voi gasi pana cand... in ziua plecarii, stateam la masa cu gandurile mele si mancam pancakes pentru ultima oara cand mi-a fost varata in fata o carte verde!!!! Nu va mai spun ce era, banuiti doar. Nu mi-a venit sa cred ca am primit-o pe Rachel Ray intre doua coperti :) Margaret mi-a spus ca si-a dat seama in magazin cat de mult mi-a placut cartea chiar daca am vazut-o timp de 5 secunde si mi-a facut-o cadou, asa de plecare. Multumesc!

p.s. Am incercat una dintre sutele de retete, yummy!

BACK HOME FROM USA

2008-10-22T18:51:00.006+03:00

Am plecat. Am lasat in urma o ultima sedinta foto cu 15 minute inainte sa mergem la aeroport, asta de dragul Anei pe care am imbolnavit-o cu microbul fotografiilor. Se chinuia mititica cu un aparat nu foarte performant, imprumutat de la o matusa [am luat cina la ea in ultima seara pentru ca isi dorea sa ma cunoasca, ocazie cu care am vazut cat de disperati sunt americanii dupa gimnastele romance. Am primit niste acadele de la unchiul Anei, motiv pentru care am polemizat pe originalitatea bucatelor romanesti si m-am ales cu obligatia de a ii pregati o ciorba data viitoare]. Revenind la subiectul anterior, am vazut incantarea Anei de fiecare data cand baga cate un flash si i-am spus ca imi plac tare mult balotii de paie rotunzi. Cred ca am zeci de poze facute de ea cu balotii respectivi, cu case, pomi si multe alte alea.
Am mai lasat in urma si focul de tabara in jurul caruia ne-am strans impreuna cu o prietena de-a Anei, Sammy. Am facut in premiera C'mores, tipic american, bezele topite in foc cu ciocolata si biscuiti, o minunatie! Am adormit la o comedie proiectata pe peretele camerei de studiu, asta de ciuda ca plec si nu pot sa stau mai mult cu Ana.
Am ramas cu despartirea de la aeroport care m-a marcat... am imbratisat-o pe Ana care, tin sa va reamintesc, este o tipa foarte tare pe situatie si nu se lasa impresionata foarte usor. Isi pastreaza sentimentele pentru ea si se vrea a fi dura. Cand am strans-o in brate a inceput sa planga in hohote... asa tare m-a impresionat incat i-am spus sa se abtina ca ii curge rimelul... Imi vor ramane intotdeauna intiparite in suflet lacrimile ei sincere de sora.. I-am promis ca revin si va fi si mai frumos si am sa ma tin de cuvant pentru ca ea merita tot ce e mai bun pe lumea asta.

p.s. V-am innebunit cu Salabute;))))) multi m-au intrebat ce inseamna. Ei bine, cand Ana si Sam erau mici, singurele cuvintele pe care le mai stiau in romana erau "la culcare", "apa", "caca", "paine". Un vocabular cam sarac, as spune eu dar de baza. Atunci, Rick, a inventat un cuvant care se dorea a fi romanesc si care sa insemne... absolut orice! Buna dimineata, hai la market, esti frumoasa, ma disperi, la revedere, orice. Sa va mai spun ca 50% din discutiile noastre includeau si cate un salabute?:))))

p.p.s. Dupa calatoria in State am fost doua zile in Londra dar asta e o alta poveste...